Creează o narațiune, zic ăștia de la wordpress. Dacă puteam, scriam io de mult, boss, nu m-apucam acuma că mi-ați zis voi.

Pentru 10 minute, până la Unirii, am voie să trăiesc cu grija-n gât, că dacă pleci am pus-o, de data asta chiar am pus-o, din atâtea puncte de vedere că-mi vine să-mi vomit sufletul când mă gândesc. Că acuma amintirile-s de altă natură, că-mi place să dorm cu tine de mor, chiar și-atunci când nu mă ții în brațe chiar toată noaptea, că existența ta de-acum în viața mea de-acum e o sursă imensă de confort psihic, și nici nu pot să-ncep să-ți explic cât înseamnă confortul meu psihic în spitalul ăla, mi-e groaaază, absolut groază, de mlaștina în care aș cădea dac-ai pleca acuma, și nu știu cât de întreagă aș ieși de data asta la suprafață.

Da’ hai Doamne-ajută, de ce să ne speriem așa, ca tonții, dinainte de cutremur? Laaasă, bre, că merge-așa, shhhht. Merge, merge, merge brici.

Publicitate

~ de downtownjesus pe 15 februarie 2021.