•31 august 2018 • Lasă un comentariu

Sunt un pic urâtă cu tine, ştiu. Habar n-am cât ai să stai. Habar n-am cât ai să duci. Mă calmezi, asta-i drept, şi-mi iei cu mâna nervii şi ascuţimea.

Mlaştina m-a pornit azi. Am venit azi, şi era vineri, şi era o vineri murdară. Pentru prima dată, chiar prima, am văzut murdăria limpede. Am făcut parte din murdărie. E acum pe hainele altora, da’ am avut-o şi io pe ale mele. Mi-a plăcut s-o am acolo. Nu ştiu dacă mă voi întoarce la ea vreodată.

Ca o gură de aer proaspăt şi-un ceai cald ai venit azi, şi-ai spălat mlaştina. Nu ştiu ce-o să fie cu noi, ştiu sigur ce n-o să fie. Mlaştină.

Va fi ori durere surdă, ori veselie luminoasă. Vor fi, cel mai probabil, ambele. Cândva, habar n-avem când.

Reclame

•26 august 2018 • Lasă un comentariu

Eşti bun. Mi te potriveşti în feluri ciudate, aproape rare, cum nici n-am gândit pân-acum.

Şi toate cuvintele astea sună la fel.

Mă tulbură disconfortul tău, de varii origini, şi-abia încep să mă obişnuiesc cu faptul că nu vine de la mine. Arareori de la mine, zici tu.

Blândeţe, şi curăţenie, şi mult soare. Mă scoţi în parc şi mă duci pe iarbă, îmi trimiţi piese şi poze, mă duci în liceul pe care nu l-am trăit. Am mai mulţi ani decât tine, şi mă copilăresc abia cu tine. Cu tine nu trebuie să fiu altfel decât sunt, şi-o fac, des, uitând uneori să-mi fac griji pentru tine. Doar uneori.

N-am fost niciodată aşa, cu nimeni.

Cum o fi arătând luna peste Cimitirul Armenesc?

•19 august 2018 • Lasă un comentariu

Magia s-a spulberat la Petroşani. Cu un glonţ în cap şi zburat creierii pe asfalt – transpiraţie, agitaţie, bagaje, gălăgie, certuri, reproşuri, zgomote crâncene, plânsete de copii şi bocete de bătrâni, nici And Also The Trees n-a mai înmiresmat, nici Heilung n-a mai vindecat gustul acru al oamenilor înghesuiţi, aspri şi uscaţi, cu unghii lungi pentru-apucat şi spirite reci pentru-nmormântat, aia e, te-ntorci cuminte la ce-a fost şi te strângi în bucla ta cusută cu grijă zi de zi, aducând în legăturile ei firele proaspăt spălate ale minunilor abia trăite. Aia e.

•19 august 2018 • Lasă un comentariu

Despre DBE voi vorbi mult timp. Şi despre Alba Iulia, şi despre cetatea ei, şi despre casele ei. Despre cum ne-a primit şi cum ne-a adunat. Despre cât îi de frumoasă, de blândă şi de dulce.

DBE a fost plin de căldură şi de deschidere. Mi-a fost aproape ca acasă. Mi-a fost curat, uşor şi blând. Mi-au fost zidurile calde, şi muzicile dragi, şi oamenii apropiaţi. Mi-a fost totul bine, asta nu e recenzie.

•19 august 2018 • Lasă un comentariu

Şi ceea ce putea părea, de departe, un dans drăcesc, a fost, de fapt, libertate în forma ei cea mai pură.

Heilung au fost măduvă înmuiată şi fiori calzi pe şira spinării, un descântec maiestuos şi un spectacol glorios, o sărbătoare aproape păcătoasă a libertăţii, a rădăcinii şi-a vieţii. Heilung au fost zei coborâţi pe pământ.

•18 august 2018 • Lasă un comentariu

Mâine, din toate astea, va rămâne căldura zidului vechi lipit de spatele tău şi asprimea ierbii de sub picioarele tale, jumătatea de lună care ne-a vegheat şi mirosul trabucului lui Doru.

And also the trees.

And also toţi oamenii ăştia frumoşi, şi bucuria lor caldă, şi veselia lor luminoasă.

Şi potrivirea asta naturală, a muzicii în cărămidă în soare în noapte în iarbă în oraş în istorie în viaţă în lume, potrivirea asta naturală a tuturor în toate, a ochilor de vampir lângă rochiile lungi şi negre, a bocancilor cuminţi lângă sandale de piele romane, a unghiilor negre în păr blond, a vieţilor noastre împletite între zidurile acestei cetăţi.

La sfârşit, luna, iarba, zidurile şi trabucul. Vom merge după DBE, oriunde ne va duce.

•17 august 2018 • Lasă un comentariu

Tasi, draga de ea, mi-o luat ultimele Camel galbene, dăruite altcuiva, şi s-o dus să stea pe iarbă.

Ştiu prea multă lume în DBE-ul ăsta.

Facem cumva să nu se termine?

Îmi bubuie capu’, cuminte şi anapoda, vreau să mă duc să dorm, am amestecat vreo patru Silve brune cu vreo cinzeacă de Jager, încerc să scriu ceva logic

Răcoarea m-adoarme, cuminte, ca un ceai de mentă răcit.

Şi iarba miroase, de departe, orice-ai face.

Şi un dor vag de-acasă mă macină

Şi m-am îndrăgostit de And Also The Trees.

 
%d blogeri au apreciat asta: