citeam un fanfiction lung rau si dureros, loveless fanfiction, soubi-ritsuka, spirala-centru.

stii ca ritsuka nu-si arata niciodata afectiunea, nu? adica nu si-o arata prin gesturi, pe bune, constient, lui ii scapa. ii stau urechile intr-un fel, i se misca coada intr-un fel, il priveste intr-un fel sau se da de gol prin replici sincere. ritsuka nu-l ia foarte des in brate, decat in situatii limita, cand soubi e rau de tot. dar ritsuka il iubeste pe soubi si crede ca soubi stie asta.

pentru ww, si pentru cei care au fost, ca azi mi-am dat seama ca nu iau lumea in brate foarte des.

cum o fi, sa stii toata lumea in brate?

mi-am dat seama ca pleci, ca s-a zis cu noi si vara asta, si ca mi-ai zis „hai ca mai vedem” si ai plecat. si pleci. si ma simt un catelus lasat in urma. si pentru o secunda m-a durut, ca vreau sa vin cu tine. nici macar nu stiu daca stii sa vezi in oras. poate stii si te descurci si singur. dar ma bucur ca ai ras. asta e domle, cand ai la status „disturb at free will”, chiar esti doritor de conversatie. pai…du-te. du-te si lasa-ma in urma, oricum nu m-ai vrut niciodata. a inceput sa-mi fie dor, stii? a inceput sa-mi fie dor de stat cu voi pe hol, a inceput sa-mi fie un dor criminal, absolut criminal, fulgerator, de pav, cu tampeniile lui si cu hug-urile lui si cu tigarile lui si cu cartile lui si CD-urile lui cu tudor gheorghe si cartea lui „gulliver in tara minciunilor” si „cartea roz a comunismului” si glumele lui vesnice despre greutati si tone si marimi si si si…mi-e dor de tusea lui cipi auzita in ora de fizica, mi-e dor de stat cu mihai o ora pe scari si incaltat soseta de la mos craciun, mi-e dor de lume proasta de care nu-mi pasa si de calorifer cu soare…de stat pe jos si de purtat tricouri ilegal si de…mi-e dor de vesnicie ma…si-as vrea sa plang, sa mor io daca n-as vrea, si nu pot ma, nu-mi iese, ca si io ca si ritsuka nu mai stim sa plangem, ca ne-am pierdut pe drum si nu mai suntem in stare nici macar sa plangem ca lumea…si s-a dus totul ma, da, asa mi se pare acum, si n-a mai ramas decat ea, ca atunci, ea, care uneori e exact la fel, si mie imi vine sa zic ca e exact la fel, dar sunt aproape sigura (ma uimeste intotdeauna) ca are si ea rani noi, facute prea curand…si…may i dissappear, please? nuuu, nu vreau asta, nu vreau sa dispar, vreau sa ii tragem o mama de bataie timpului astuia, sa-i infigem un tarus in inima, sa-l gazam, orice numai sa ne intoarcem inapoi…la zile cand zambeam mereu, cand peretii erau vesnici si soarele amicul nostru de bere…atat vreau. mi-e dor de voi de mor, si ma doare, acum, in clipa asta, pentru toata zilele astea numb din ultimul timp, pentru toata durerea asta mocnita din mine…te dor pe tine altele on the inside…te-or durea, amu io ce sa am a-ti zice? joaca-te wow, asculta muzica, fa kickboxing. eu ascult muzica, citesc manga si vad loveless. si uite asa o sa ne vindecam, fiecare de boala lui. we’ll find a cure for this cancer.

mi-e dor de pav. pav era soare, era armonie alba, si d-asta mi-e dor de pav.

ma duc sa citesc „twilight”, ca e carte americana ieftina si draguta. asa. si e funny.

~ de downtownjesus pe 16 iulie 2008.