•10 Septembrie 2017 • Lasă un comentariu

„O undă galbenă, bătrânețea, decadența, toamna, august nu mai e vară, ci un frumos, îndelung, rămas-bun.”

Primul septembrie pe care chiar vreau să-l dorm, treziți-mă când se termină.

Anunțuri

•8 Septembrie 2017 • Lasă un comentariu

Să smulgi din cer luna, s-o frămânți în palmă ca pe-un bulgăre de pământ, ca pe-o frunză moartă, ca pe-o pânză veche, s-o arunci înapoi cu furie, bucățile, stelele, să uiți de ele, ielele, să ți se-adune dragostile toate-n apă, în apa de sus și-n apa de jos, și să rămână din tine doar scântei. S-aprinzi foc în urma ta, să lași dâre negre și calde, să-și murdărească alții picioarele-n ele. Să râzi în fața tuturor, cu lacrimi grele, argintii, de gloanțe șlefuite. Să râzi, mai ales iarna.

•8 Septembrie 2017 • Lasă un comentariu

O cheamă frumos, lejer, liber. O cheamă general-valabil, nume d-ăla frumos în orice limbă. O cheamă cum trebuie, și băieților le pare rău c-am aflat. Băieții sunt minunați, nu-mi sunt de ajuns.

M-ai sărutat pe obraz, lung, obișnuit, mi-ai zâmbit a secret, mi-ai șoptit în ureche „Ești bine?”, ușor amărât, ai râs blând, „Ești bine. Dacă zic eu că ești, ești bine.”, m-ai lăsat să mă lipesc de tine, și să-mi cuibăresc palma pe obrazul tău cald, și-ai zâmbit larg și vesel, și speranța mea, senzația mea, percepția mea… Tu numai pentru mine ești așa. Te-ai rușinat mereu când ți-am spus, cât de frumos, blând și cald, și vesel obosit, și luminos, și minunat ești, și-o fi fiindcă ești așa numa’ pentru mine. Și poate știi, cumva, și d-aia m-ai sărutat așa atunci.

Ți-am zis, atunci, că-mi vine să mă duc la ea și să-i spun să mi te lase mie, că io am mai multă nevoie de tine și ea poate găsi oricând pe cineva ca tine. Am mințit urât, urât de tot, nu poate găsi pe cineva ca tine.

Mi-e teamă că n-o să mai dorm niciodată așa cum am dormit cu tine. Mi-e teamă că n-o să mai dorm niciodată.

•6 Septembrie 2017 • Lasă un comentariu

Inculpatule. Băieții îți spun „inculpatul”, deși nu ești vinovat de nimic, și mi-s dragi tare că-ți zic așa. Băieții țin la mine, și te pricep pe tine.

Mâinile lor pe spatele meu – jumătate din căldura ta, și disperarea absenței ei. M-aș lipi de oricine, și-aș mângâie un câine.

Așa de bine sunt.

•3 Septembrie 2017 • Lasă un comentariu

Dragule, sunt o poveste. Stau pe restul meu de balcon, în chiloți și-n maieul tăiat cu Metallica, Garage Inc. o rămas singurul album de care mi-e încă drag, și nu-s slabă, nici frumoasă, nici măcar deșteaptă, îs banală la suprafață, și urâțică, și vorbesc dezlânat când beau mult, și fac glume bune când îs obosită, da’ ascult Solstafir când las ploaia furioasă să mă spele prin fereastră, să mă curețe, și certe, și pedepsească, și-ți fumez resturile de tutun, de filtre și de foițe, și-ncepe să mă doară absența ta roșietică, de vară moartă înainte de vreme, de toamnă grăbită și răutăcioasă, de iarnă rămasă fără dureri. Mi-e dor de ușurința ta ca de apă rece în miez de zi de vară, și nu știu cum s-o domolesc altfel decât stând în geam când plouă furios, arzând tutun și lumânări vechi și-așteptând răcoarea curată de mâine. Sunt o poveste, dragule, și-aștept cuminte să mă citească cineva așa cum trebuie citite toate poveștile. Cu frică, cu dor și cu poftă.

•2 Septembrie 2017 • Lasă un comentariu

Dintotdeauna, fără să știu, când mă emoționez bini di tăt încep să tremur. Demult, tare demult, credeam că-i de la fumu’ de țigări. Pe urmă, un pic mai puțin demult, am crezut că-i de la alcool. Acuma știu că-i de la oameni.

•31 August 2017 • Lasă un comentariu

Să te miști încet, pe Massive Attack, fiindcă prima zi de toamnă și fiindcă oameni zâmbesc.

Respiră.

 
%d blogeri au apreciat asta: