Am așa, în miez, un vierme mare și verde, e verde cu un scop, nu așa, degeaba, îs în tren, în gară la Buzău, și, dintr-o inerție veche din lumea apusă, m-aștept să cunosc pe unul din oamenii care se vor urca în trenu’ ăsta în următoarea jumătate de oră, și nu voi cunoaște pe nimeni, de fapt, fiindcă toți îs plecați sau au mașini, azi e ziua lu’ Prejbeanu și-a lu’ Che Guevara, mai știi?, Prejbeanu e încă de-o seamă cu mine, deși mie mi se pare că-i bătrîn de când lumea, sau eu îs bătrînă pe lîngă el, e viața mea simplă și eu mi-o complic mereu, acu că mă gîndesc, cresc un vierme mare și verde în piept, că dacă-ți amintești uneori de ea, dacă-ți zice într-o seară „hai” și tu te duci, dacă ți-e dor să te prindă ziua ta pe stîncile Greciei sau montînd biciclete într-un refugiu de autobuz și eu nu-ți pot oferi decît călătorii cu mașina, castele și rezervări pe booking.com?, dacă unde vreau eu să merg și cum vreau eu să merg nu e de ajuns pentru tine, dacă te plictisești, dacă pleci, dacă nu-s de ajuns, cum n-am fost nici înaintea ei și cum nu voi fi, probabil, niciodată, pot să-mi mai revin eu acuma?, să mai ies iar la băut pînă la trei noaptea și să mai împrăștii aceeași păsare pe care-o aveam înainte de tine și-aceeași iertare pe care-am dobîndit-o cu tine?

Am o groază de vise pentru tine, pentru mine, și-n secret cîteva pentru noi, și-acum îs în bucata aia de viață în care pot să le-mplinesc, și mi-e teamă că nu le pot împlini decît cu tine.

Din cînd în cînd încerc să omor viermele, și-odată cu el, desigur, zgîndăr și-o bucată din carnea mea, am stat într-una din nopțile trecute să trec prin toată pagina ei pîn-am ajuns la călătoria în Krapeț, ca să-mi amintesc teama aia mocnită de ceva-ul care te-nconjoară în valuri fără să știi, de fapt, nimic, atingerea aia ștearsă a unei schimbări mari și grele care se strecoară-n oase fără să știi de unde vine și, mai ales, fără s-o poți opri, pentru că-i schimbare de oameni și astea te dezarmează repede și se vindecă greu, adesea deloc, și m-am dus ca să mi-o amintesc cît mai bine și să m-asigur că nu mă pîndește și-acum, și parcă n-o simt chiar ca atunci, parcă mai degrabă mi-o fabric singură cînd nu ești, că doar te văd cînd ești și nimic din tine de-acum nu-mi amintește, de fapt, de tine de-atunci, da’ tot mi-e frică, no, acu că mergem tot acolo, și mergem altfel, și-aș vrea să m-asigur, cumva, că altfelul ăsta e bun.

C-ai venit fiindc-ai vrut să fie altfel, fiindc-a fost mereu altfel între noi, fiindcă altfelul ăsta îți face bine.

De ea mi-e frică altfel, fiindcă e aproape, tot acolo, și fiindcă știu ce-mi poate face mie, nu neapărat ție. Că la sfîrșit, vorba fetii, ce faci tu e treaba ta și spune lucruri despre tine, nu despre mine, dar ce mi-a făcut ea mie e treaba mea și, dacă mă hotărăsc s-o văd, trebuie să știu să mă apăr de ea. Și asta, eh, asta nu-s foarte convinsă c-am învățat să fac.

Da’ m-aș duce, desigur, măcar că-i Mișu acolo, c-aș avea cu cine bea Tatra și poate, cu puțină răbdare, aș găsi povești proaspete, sau povești vechi aerisite, de care parcă am nevoie după atîta singurătate. Cred că mă duc, chiar așa nepregătită cum mă găsesc.

Da’ să știți că sunt bine, oricum, în mare; am oameni cu care mi-e drag să muncesc, muncesc același lucru pe care-l iubesc, rîd sau zîmbesc suficient de des cît să nu-mi fie viața irosită, am umblat prin țară și-am văzut locuri frumoase și dragi, am dat niște examene și le-am luat, uneori mă duce cu mașina la spital și mă hlizesc prostește pe dinăuntru, uneori plecăm în lume după gărzile mele de vineri și ne oprim pentru cafea în benzinării, am văzut Dobrogea și ne-am minunat de cît e ea de frumoasă, de fapt, iar el pare confortabil și vesel cînd e cu mine, chiar și-atunci cînd are genunchiul stricat, și cum nu prea știe să mintă mă gîndesc c-ar trebui, totuși, să-mi strunesc viermele verde din miez și să ieșim și din treaba asta onorabil. Pare să fie unul dintre oamenii ăia pe care nu prea suport să-i văd răniți, deci tre să facem ce trebuie făcut ca să nu mai fie rănit.

E tare urît că trenul ăsta claxonează foarte isteric și foarte des, de mi se pare că urmează să lovim ceva din clipă-n clipă și s-apărem la știri deseară.

A fost frumos și la Tîrgu Mureș, tre să mergem și p-acolo cîndva curînd.

Publicitate

~ de downtownjesus pe 14 iunie 2021.