Îmi scrii noaptea, zâmbind, că m-am obișnuit cu cafeaua ta de dimineață, și-i adevărat că dorm prea mult când nu ești tu lângă mine, dar iată, tot le visez p-alea vechi, uneori, și mă cam ia apa, și nu prea mă mai pun contra, mă laaas în voia apei și mă mir din ce în ce mai puțin, că ne stătea bine, tu cântând la Laura Bass și eu pictând pisici pe numere, că lumina aia caldă de duminică se topise și rămăsese în casă, că am început să mergem în locuri fără să simt că te fraieresc să vii cu mine, c-a fost așa frumos și simplu Câmpulungul și c-am găsit berea aia minunată la „Pardon”, că viața mea a început să se scurgă foarte lin și foarte drept, fără ascuțișuri, și că undeva, cumva, cândva, m-am eliberat de groaza de-a trăi singură, atâta de singur cât poate fi un om cu un loc de muncă plin de oameni, dintr-un oraș murdar plin de oameni. Mi-ar fi urât acuma, dac-ai pleca, da’ n-am nici un dubiu că mi-ar rămâne suficiente motive de zâmbet și de veselie pentru viața de după tine.

~ de downtownjesus pe 26 ianuarie 2021.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: