Să smulgi din cer luna, s-o frămânți în palmă ca pe-un bulgăre de pământ, ca pe-o frunză moartă, ca pe-o pânză veche, s-o arunci înapoi cu furie, bucățile, stelele, să uiți de ele, ielele, să ți se-adune dragostile toate-n apă, în apa de sus și-n apa de jos, și să rămână din tine doar scântei. S-aprinzi foc în urma ta, să lași dâre negre și calde, să-și murdărească alții picioarele-n ele. Să râzi în fața tuturor, cu lacrimi grele, argintii, de gloanțe șlefuite. Să râzi, mai ales iarna.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 8 Septembrie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: