Afară e cald. Umbrele-s prăfuite, berea aproape expirată. Trenu-i de clasa întâi, ca zâmbetul tău de duminică dimineață.

Aș scrie cum n-am mai scris niciodată. Mă duc singură cu trenul, îmi pun cortul lângă prietenii cei buni. Cei nepătați.

Distanța ne salvează?

Lumina asta-i veche. Lumina asta veche, de bec tăcut, de viță de vie afumată de tutun, de prietenii pe jumătate împletite, pe jumătate căpătate, lumina asta veche îmi încălzește încet bătrânețea și amintirile, ce bine că-s alții.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 31 Iulie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: