Îmi începe dimineaţa cu tine lipit de spate. Tot aşa cum ai adormit azi-noapte, lipit strâns, de-mi încǎlzeai toate coastele cu rǎsuflarea ta.

 

Moale şi grea, cât p-aci sǎ nu mǎ mai ridic. Încǎ mǎ mir de forţa mǎreaţǎ care reuşeşte sǎ mǎ smulgǎ de lângǎ tine în dimineţile astea curate ca lacrima, sǎ mǎ urce în tramvai şi sǎ mǎ coboare, iar şi iar, între bandaje, fiole şi cicatrici. Mǎreaţǎ forţǎ.

 

Mi-o picat privirea pe cartea cu gramofonul ieri. Cu gând vag înspre ea toatǎ ziua, am cǎrat-o azi dupǎ mine la muncǎ, deşi mai aveam juma’ de Andrei Makine. Pe care l-am terminat azi ca-n vremurile bune, prǎvǎlitǎ-n pat la amiazǎ, cu aer condiţionat şi vin alb, înghiţind-o cu durere, mirosind iar speranţa, mamǎ, ce speranţǎ are-n el de câţiva ani încoace, şi cu ce frumoasǎ disperare o aruncǎ-n lume.

 

Iugoslavul m-a cucerit din prefaţǎ. Fǎrǎ s-o deschid pân-acum, tinereţea lui şi puţinele cuvinte de pe copertǎ, “ no man’s land”-ul Iugoslaviei descompuse şi pierderea mǎcinatǎ a conştiinţei unor milioane de suflete la care nu ne prea gândim, ce iese când rupi pǎmânturi adânc împletite între ele şi ce rǎni ciudate o produs rǎzboiul ǎsta al nostru, prea repede şi brutal uitat, prea degrabǎ împins sub preş. Iugoslavul tânǎr putrezeşte odatǎ cu ţara lui fǎrâmatǎ, şi ne povesteşte ceva copilǎrie nebunǎ şi coloratǎ, cum le sunt şi pǎmânturile încǎ neîmpǎcate, şi miroase cartea asta a râs d-ǎla descreierat de vesel, de oameni care nu ştiu sǎ-şi plângǎ suferinţa în cuvinte.

 

Din evrei ne-a rǎmas doar Holocaustul. Au rǎmas doar lagǎr şi sârmǎ ghimpatǎ, miros de carne friptǎ şi vagoane ruginite. Nu mai ştim nimic altceva despre ei, deşi cândva, demult, înainte sǎ se-ncǎpǎţâneze sǎ fie doar asta, le ştiam cântecele, şi limba, şi rugǎciunile, şi culorile. Înainte sǎ ţinǎ morţiş sǎ ştim totul despre cadavrele lor, le ştiam blestemele, veseliile şi vieţile vii, le-am împrumutat muzica şi magia, drumurile nesfârşite şi înţelepciunea ceruitǎ. Jumǎtate din muzica noastrǎ, aia de-i zicem româneascǎ, e cântatǎ cu instrumentele lor, pe ritmurile lor, cu unduirile lor, şi-acuma ne bântuie câmpul vǎruit de lângǎ Iaşi şi trenurile nesfârşite cu vagoane fǎrǎ uşi. Cineva sǎ-i înveţe pe evrei sǎ cânte iar.

 

Seara m-a prins în cealaltǎ viaţǎ, pe care abia o miros. În arhipelagul Şantar se stricǎ busolele, oceanul se topeşte în cer oţelit şi viaţa se-nchide între zǎpezi tǎcute. În arhipelagul Şantar poţi trǎi dincolo.

Gǎseşte-ţi cealaltǎ viaţǎ.

 

“Black Books” o venit prin francezul australian, ca scurtǎ comedie englezeascǎ pe bazǎ de irlandez beţiv şi mizantrop. Bernard Black mi-a amintit cǎ visam, odatǎ, un anticariat. Cǎ mi-e încǎ teamǎ de cǎrţi, cǎ cealaltǎ viaţǎ a mea ar fi chiar Bernard Black. Sǎ ţii un anticariat, sǎ-ţi citeşti cǎrţi toatǎ ziua, bând vin şi fumând, sǎ te superi mereu pe oamenii neştiutori, insensibili şi neexpresivi şi sǎ-ţi treci viaţa fix aşa, trǎind mereu vieţile altora, ţinând-o pe-a ta în cea mai paşnicǎ suspendare dintre toate.

 

Mǎ duc la munte. Îmi cumpǎr cort. Dorm în sacul tǎu. Trǎiesc fǎrǎ tine, cu mine. Vǎzând iar taigaua, lagǎrul, câinii, pânzele de prizonier şi focuri în noapte, mi-am amintit cǎ m-am îndepǎrtat iar de mine. M-aduce Saşa acasǎ.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 6 Iulie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: