Oamenii ăștia au case înalte, cu acoperișuri roșiatice urcate cuminți pe dealuri blânzi. Aicea parcă totu-i cum îmi trebuie mie: cuminte și blând. Biserici albe au câte-un deal dedesubt, fiecare, de pe el se scurg în vale cruci mărunte și șterse, se topesc în verdele de jos ca oile pe câmpii și nu se-ngrozește nimenea de pământ. Noi, la câmpie, prea suntem prăpăstioși; tăt îi o tragedie și când nu e, e rău că nu e, c-ar trebui să fie, c-altfel însemnează că nu ne pasă. N-are cum să-ți pese de tot, și mai bine te uiți la cer și te lași moleșit de-ntinderea și de mărinimia lui. E frumos la oamenii ăștia, îmi tot vine să vin la ei. Și-apoi, o casă-naltă, cu obloane și livadă, ce să-ți trebuiască mai mult în amarul ăsta scurt de viață?

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 31 Mai 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: