Hai c-a fost minunat, până la urmă.

Am venit cu călcâiele aproape în sânge, fiindc-am vrut să port pantofi. Abia plecasem d-acasă când mi-am dat seama că-s urâtă şi grasă, suficient de inutilă cât să nu mai ajung la concert Luna Amară. Paşii strâmbi şi dureroşi m-au dus la tine, şi-am găsit prieteni pe lângă tine, şi nu mi-a mai fost ruşine să-ţi zic să mă iei acasă.

Iar m-ai căutat prin somn, iar ai oftat mulţumit când m-ai găsit.

Am primit geci călduroase pe umeri, White Russian fără bani, plasturi pentru răni şi zâmbete moi, aproape împărăteşti. Radu şi-a amintit de mine, până la urmă, şi din ochii lui nobili, de vechi conte polonez, au ţâşnit toate lucrurile pe care le vreau să le cred despre mine. I-am zis că voi face acelaşi lucru peste cinci ani, zece, sau cinşpe, fără urmă de-ndoială, şi m-am căţărat pe pereţii şanţului până la suprafaţă. Am un cântec, “La Chilia-n port”. Şi nu contează care e al tău, vital e să-l cânţi mereu, tuturor.

Ne-a prins dimineaţa cu-ai noştri. Când am intrat cunoşteam deja pe toată lumea. Am adunat de pe drumuri nişte băieţi care sufereau după Stuf. Am uitat de tot că Stuful se mută la mare. Păcat de el, era băiat de-o frumuseţe rară. Îţi semăna la suprafaţă, n-am ştiut atunci de ce mi-o plăcut atât de mult.

Tu mă vrei aşa. Cred că-i vremea să nu-mi mai fac griji.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 14 Mai 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: