Nu vreau să mai regret că sunt ce sunt. Ştiu că nu ştii fiindcă pe lângă tine nu mi-a fost aşa, da’ mi-am petrecut deja prea mulţi ani din viaţă regretând ce sunt. Prea mulţi pentru oricine, chiar şi-un an e prea mult ca să urăşti amarnic tot ceea ce eşti.

Asta-i a doua noapte. Îmi zici să vin. Poate n-am fost nici eu prea clară la început, da’ cred că “În cât timp s-ajung?” însemnează destul de clar că vreau şi că vin. Începi să vorbeşti cu mine de parcă eu am tras de tine să mă primeşti, îmi arunci nişte “Cum crezi” şi nişte “Eu mă duc acasă” pe care iniţial nu le-nţeleg, care la recitire sună a “D-aia nu mai pot io, dacă vii tu sau nu, fă cum vrei şi nu mă mai bate la cap”, şi tu nu vorbeşti aşa de obicei. Nici n-am cum să-ţi urlu cu toată claritatea minţii mele cât de nu-aşa eşti tu în toate celelalte nopţi. Cer nişte lămuriri care-mi par rezonabile, cerere amestecată cu-ngrijorare curată, nu pricep de unde iese bucata asta de tine care foloseşte aşa cuvinte cu-aşa nuanţe de nepăsare apăsată, îţi ceri scuze că nu eşti mereu lângă telefon de parcă de asta m-aş fi plâns io pân-acuma şi dispari.

Dispari, şi dispariţia doare cel mai tare.

Că dispari fiindcă te-am obosit deja prea mult, fiindcă nu merit să-nţeleg mai nimic din ce faci tu, fiindcă n-am fost cuminte şi n-am venit la tine la uşă când ai cerut, fiindcă nu ştii să reacţionezi la întrebări, la supărări sau la nelămuriri, sau la…senzaţii, cum nu ştii să reacţionezi la laude şi la sentimente, oricare din explicaţii e egal de dureroasă.

Da’ na, cu femeia nebună nu prea e de discutat, tre s-o laşi să-i vină mintea la cap şi-abia apoi să vezi ce mai e de făcut cu ea.

Rămân aci, în noapte, tăcând. Eu vroiam să vin, eu am aşteptat toată seara să mă chemi, eu mă îmbrăcasem şi-aveam numa’ opt lei pentru taxi, ultimii mei bani până la salariu, şi mă hotărâsem să vin pe jos la miezul nopţii, şi m-ai luat cu “cum crezi” şi cu “cum consideri” şi deodată n-a mai fost nimic vesel sau curat în afacerea asta a noastră, vesel şi curat ar fi fost să ne-nţelegem frumos, ca oamenii, “ vrei să vii? da. în cât timp s-ajung? ei, cam în 40 de minute, maxim o oră”, frumos ar fi fost să suni şi să-ntrebi de ce rahat mă port ca o femeie nebună şi sensibilă şi mă leg tot timpul de nuanţe subtile de cuvinte, da’ ai dispărut, şi-am rămas aci, în noapte, tăcând, răscolind iar în sacul din spate toate nopţile plânse fiindcă n-am înţeles, fiindcă m-am urât, fiindcă n-aveam în braţele cui s-adorm, fiindcă n-am meritat niciodată mai mult decât scurtele eforturi ale zilelor mici, să-mi aduci o bere din frigider, să mergi pe lângă bicicletă când ne-ntoarcem de la bar, să-mi dai mereu tricouri curate şi să-mi împrumuţi foiţe când rămân fără, dar nu să suni, chiar dacă nu ştii să reacţionezi, măcar ca să nu mă ştii plângându-mi rărunchii în vârful patului, crezându-mă, a 5633-a oară, cel mai urât om de pe pământ.

Dar asta fac, na. Stau la masă şi scriu printre lacrimi,  lacrimi întregi, urâte şi zgomotoase, c-am învăţat şi asta în ultimii doi ani, să plâng omeneşte şi întreg, bolnăvicios, încordat şi frământat, îmi scriu urâţenia monstruoasă printre lacrimi, Rome şi fum de ţigări, am două beri şi numa’ aşa am să pot dormi în noaptea asta, şi lumina zilei însorite de mâine n-o să aibă altceva de adus decât stratul gros de plumb al durerii îngreunate de după.

Chiar dacă le cunosc bine, zidul, durerea şi urâţenia, începusem, încet-încet, să cred că nu ele mi se potrivesc, de fapt. Ajunsesem să trăiesc minunea fără să mă mai întreb dac-o merit, şi iată că minunea s-a ofuscat şi m-a trimis înapoi în temniţă.

Aia e, frăţică. Aia e, prea multe nu-s de făcut.

 

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 7 Mai 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: