Mă lasă tata în gară, mult înainte să plece trenu’. Tata e din ce în ce mai obosit. Mama e din ce în ce mai speriată. Or să reușească, spun oamenii de-o vârstă cu mine, pentru care-i perfect normal să faci o casă într-o viață. Adunat, ai mei au făcut vreo trei.

Când scap de golul înțepător al străinului, necunoscutului și neînțelesului, după trei nopți de dormit minim zece ore într-o casă fără emoții dintr-un oraș etern melancolic, când scap de golul înțepător al străinului o citesc pe ea și ea-mi aduce înapoi golul tău.

Nu mai amestec bărbații. Rar câte unu’ mai e frumos, îndepărtat sau cunoscut de frumos, și numa’ unu’ mai reușește zilele astea să-mi facă chef de povești. Nu știu ce-aș face cu el altfel, acu parcă mă roade doar povestea.

Dar îmi ocupă puțin timp, foarte puțin timp, aproape infinit de mai puțin timp decât tine. Povestea ta se-ntinde leneșă la soare și doar din când în când, parcă din greșeală, se scapă în cuvinte, te-aduni în înghițituri rare și mici, unele scurte cât o scânteie, și nu mă plictisesc deloc.

Aș vrea să scriu cum scrie ea. Simt cum simte ea, da’ mie nu-mi ies cuvintele așa. Cred că nu aici, cred că altundeva, alea nici nu-s lucruri pe care să le-ntinzi pe garduri ca pe pijamale.

Aș scrie, dar tu ești cel mai mișto lucru din viața mea de deocamdată. Cumva, tot despre tine trebuie să scriu.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 2 Mai 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: