Vine-o vreme în care înțelegi doar părți din ceea ce înțelegeai odată.

Pe de altă parte, astea-s alea cu adevărat importante. Liniștea, tandrețea și intimitatea de după.

Pentru care bat drumuri fără să simt, pentru care nu dorm fără să obosesc, fără de care parcă nu exist, de fapt.

Soldații s-au cumințit de tot. Nu mai cumpăr autori ruși. Îl plâng târziu pe Nemțov, sper să supraviețuiască Alexei. Slabe șanse. Mi-e frică de Putin cum trebuie să le fi fost evreilor din Est de Hitler.

Încerci să te agăți de gândul că nu te poate răni, deși îi simți mirosul de bestie în ceafă.

Să aibă Alexei pe cineva care să-i ducă Fundația înainte.

Să vină roboții?

Făcurăm 27 martie sărbătoare națională. Prostuță, am trăit vreo trei zile cu impresia că ei o făcuseră. Las-așa, bine c-a făcut-o cineva.

Apartamentele din anii ’80 sunt, în cea mai mare parte, fascinante, nostalgice și-un pic amărâte. Pahare frumoase se făceau atunci, viniluri de la Electrecord și acordeoane Serenada. Ne trebuia băutură și muzică, desigur, altfel ne-am fi ciopârțit unii pe alții.

Mă-ntorc la tine parcă mereu alta. Mă găsesc repede pe mine a ta, le-amân pe toate celelalte în vremuri mai grele.

Swords to rust, hearts to dust.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 27 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: