Îi încurc şi-acum pe Irvine Welsh cu Nick Hornby. Păcat, nu?

Îmi promiţi o carte. Iau trei.

Vorbim mult, ziua şi noaptea. Noaptea vărs câte-o bere din greşeală, noaptea-mi vărs rănile cele vechi şi-adânci, noaptea vindeci. Parfumul vechi din Calderon 80, începuturi încurcate şi drumuri înceţoşate, Fabrice şi Elena sunt încă împreună, Jean-Louis încă mai poartă, undeva în lume, eşarfele lui colorate, ea mă bântuie din ce în ce mai puţin de când ai spus “Nu.”. Mai rău decât orice altceva zilele astea, printre atâtea perfecţiuni între care mă strivesc zi de zi, cu disperare aproape obosită, privind drept înainte, în perete, cuvintele tale rotunde ca picăturile de argint viu îmi intră fierbinţi în vene. Şi eu sunt aşa, şi eu pot, şi eu.

Îmi dai lucruri de prin casă şi de prin afară, îmi cumperi tutun cu parfum de cireşe, faci ceai de ghimbir cu măr şi lămâie, stau moale ca o cârpă în faţa unui semafor roşu şi-ţi văd spatele negru îndepărtându-se pe şosea, nu mă doare nici o fibră de suflet şi nu mi-e frică de plecarea ta, da’ ceva din mişcările tale de animal vânător tot mă nelinişteşte, nu ştiu bine ce, un soi de neastâmpăr de muşchi şi de tendoane, chiar dacă-s aceiaşi muşchi şi-aceleaşi tendoane strâns înfăşurate în jurul meu de câteva luni, abia a doua zi mi se-adună minţile şi-abia-ntr-a doua zi de nevedere încep să mă socotesc iar, deocamdată stau moale ca o cârpă în faţa unui semafor roşu şi mă uit cum aluneci pe şosea, de-o frumuseţe deja de mult timp dureroasă, vai.

Trăiesc lent şi poticnit în afara ta şi-alor tăi. Las sistemul să mă înregimenteze când şi cum vrea el, începe să mi se-ngroaşe pielea ca la porc şi-ncep să mă spele ape curate şi blânde de primăvară.

Între noi se strecoară acelaşi motan cenuşiu, actualmente melancolic şi suferind.

Din cei douăzeci-treizeci-şi-un-pic de oameni, semănând prea mult între ei, n-am învăţat decât că-mi place foarte mult de noi. Între domnul chel cu barbă şi geacă de motociclist şi fătuca ce colecţiona dopuri de bere în scopuri artistice, între mâna lui care-i aşeza ei o şuviţă de păr pe umăr şi-ntre privirile ei goale de-nţeles, brăzdate de unghii vopsite profesionist, în dansul lor ieftin şi etern repetat care n-o dus la nimica important am găsit eu adevărata minune a noastră. Suntem deja o poveste frumoasă, mai mult de-atât nici nu-i de cerut de către un om.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 19 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: