Când te uiți la mine drept și ascuțit, metalic, cu aceleași cuvinte dintotdeauna, și spui „Da.”. Puțini oameni îmi spun mie „Da”.

Noaptea îți povestesc, zâmbind zaharisit, cum mă cauți în somn și cum te liniștești când mă găsești, zâmbești și tu în întuneric și mă prinzi iar și mă găsești la fel, și-mi înec amarul în tine ca-ntr-un butoi dulceag de vin roșu ca sângele, nu pot pleca și mă ții până târziu, citindu-l pe Danilo și visând dealurile rănite ale Almeriei, motanul vrea să fugă și-l păstrez cuminte în brațe, cântece de vagabonzi și vieți risipite, da’ nu ale noastre, mă pierd în canapea, în soldați noi, în muzici moi, în oameni goi, îmi cumperi tutun, îți cumpăr foițe și filtre, țip. Țipete și mușcături.

Să-ți ții mereu un loc cuminte, al tău, în care să fii trimis, în care s-ajungi, în care să fugi. Să ai mereu un loc al tău, părăsit, uitat, murdar, amar, tăcut, înfrigurat. Să ai mereu un loc al tău.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 13 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: