Există, vă anunţ, un soi de country ciudat, poetic, sfârşit, pe alocuri disperat, nu de creier izbit de ruine, ci de câmpie, sau stepă, sau pampas, ceva întins, moarte diluată în timp, tăcere de lună şi stele, râuri tăcute, întuneric în strat subţire, foc scund, lemn mort, copite-n praf, ceva ce numim, aparent, “dark country”. Vine-o vârstă, încep să cred, de cupru învechit şi de country întunecat.

 

Mă bate, moale, senzaţia că nici tu nu pricepi. Că te primesc oricum, indiferent de. Că poţi să-mi arăţi orice, chiar dacă. C-aştept câtva, chiar dacă nu ştiu cât vrei.

 

Mi-ai întins graniţe, de la început. Îmi zgârâie unghiile, abia acum. Sunt ceva între, chestia dintre cele două, serioase. Mie nu-mi dai timpul tău liber, puţin, nu l-am câştigat. Eu am prea mult şi-l risipesc în toate zările. Eu nu merg pe bicicletă, tu nu citeşti. Aş zice că n-avem ce vorbi, dacă tu n-ai vedea atâtea lucruri şi dacă eu n-aş şti atâtea războaie.

 

Noaptea, undeva după miez, bând Ursus neagră cu antibiotice, eu şi Zeiţa am stabilit limpede, ca piatra din albie de izvor limpede, că nouă ne trebuie relaţii turbate, cu minţi împrăştiate pe gresie şi dureri periodice, de câteva zile, nesiguranţe şi-aşteptări, dăruiri şi tăceri încărcate, naturaleţe şi izbucnire şi incendiu. Pricepeţi voi? Incendies.

 

Şi rămân, no. Atâta cât ne-o fi dat să rămân.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 5 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: