Spatele tău se-ntindea cuminte sub palma mea, printre dune rotunjite de nisip călduţ şerpuiau mici caravane purtătoare de smirnă, se pierdeau în văile subţiri dintre coaste şi-alunecau ca bărcile pe iazuri peste muşchi, te-ntindeai sub palma mea ca un motan de templu, îţi zâmbeau ochii aproape închişi şi-mi strângeai, într-o doară, câte-o bucată de piele lăsată descoperită; după-amiezile ca asta trăiesc singure, neprihănite, aproape fără ajutorul nostru, după-amiezile astea, trezite cu Pink Floyd cinematografic şi cu lumină de sfârşit de iarnă printre storuri, pfoai, nu ştiu, după-amiezile astea îs încă ceva de nedescris.

În după-amiezi d-astea mi se termină mie cuvintele.

Merg încet pe Ritmului, duminica pe la patru, cu senzaţii groase şi călduroase de liceu, îmbrăcată, parcă, ca-n liceu, gândind, parcă, ca-n liceu, pe amintirea spatelui tău viu dansând sârbi, albanezi, armeni, evrei şi ruşi, merg încet şi gândesc doar fragmente, aduc în ghiozdan şase ţigări vechi şi două beri expirate şi mă bucur, cumva încă greu de descris, că mă-ntorc acasă, la mine, în mine, pe lângă mine. Uit cam jumate din mine când râd pe lângă tine şi-mi place, de la un timp, să-mi găsesc cealaltă jumătate, leneşă, domoală şi tăcută, zăcând şoptit pe canapea şi frunzărind vieţi de cărţi.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 5 Februarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: