Un rus vechi se sleiește amețit într-un autobuz, privind pieziș o femeie pe care-ar lua-o dac-am trăi toți într-un alt soi de timp.

De parcă n-ar fi toate timpurile la fel.

Mai ales pentru bărbații care vor, din când în când, câte-o femeie.

Tu te miri rău de tot de tăcerea mea povestită, iară eu, desigur, mă mir de mirarea ta. Îmi clocotesc în glas 5633 de întrebări, cum de nu știi că io tac?, cum de nu ți-a spus nimeni că io tac?, cum de nu ți-a spus nimeni despre mine?, cum de-am vorbit cu tine atât de mult?, cum de nu tac și cu tine?, vai, așa de tare n-am tăcut cu voi?

Și totuși, la Liz mă duc tăcând și, să-mi bat mințile cu paru’, mi-e dor înrobitor de tăcerea mea. Mi-e dor de toate răspunsurile lumii.

Le mai găsesc, uneori. Când îmi usucă gerul obrajii. Când mă caută câte-un cântec vechi pe care nu-l mai simt. Când plec fără durere. Când Rome.

Îmi regăsesc, în plin mijloc de oameni dragi, singurătatea de om adunat. Trăiesc întreg între oameni întregi, și-asta-i o bucurie mereu nouă.

Mă duc să fiu obosită acasă, între ale mele, și-mi găsesc vindecarea printre ele. Victoria.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 30 Ianuarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: