Trec și mai că nu-mi amintesc nimic. Parcă blondul ăla de grâu copt al lui Orbu s-a amestecat cu spatele negru al lui Răzvan și cu râsul fără griji al lui Pav, parcă i-am trăit pe toți deodată și parcă i-am uitat pe toți deodată, la un semn, undeva între Universitate și Foișor, desigur, și-acum trec prin fața lui cu urmă vagă de dor pentru cine eram atunci și n-am să mai fiu niciodată, desigur, uneori pe banca din stație mai stă câte-un băiat care parcă seamănă, aș vrea eu să semene și ei nu prea, desigur, văd clasa din colț din toate unghiurile și tot nu recunosc acoperișul albastru, și tot nu-nțeleg că sub el se petrec aceleași preschimbări ca-ntotdeauna.

O locomotivă iugoslavă din Zagreb târăște vagoane românești spre Brazi. O locomotivă, iugoslavă pentru totdeauna.

E vremea să-nchei kanunul.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 22 Ianuarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: