Tu nu eşti furtună. Dar nici poezie nu te fac.

Eşti marea unui sfârşit de septembrie. Septembrie ăla de netrezit. Chiar aşa, eşti marea aia de sfârşit de septembrie, a orizontului larg şi a fumului blând, a libertăţii tăcute şi-a tuturor variantelor, a jocului în nisip fără rost, fără descântece, fără castele, fără ziduri. Eşti cea mai frumoasă zi, în care n-a minţit nimeni.

Ai o claviculă strâmbă şi zgârieturi pe mâini. În ultima lumină a lunii n-aveai cicatrici, şi zâmbeai cald, a tine, a ceva ce încă n-are cuvânt.

Mătur cioburi în dimineţi tinere de iarnă proaspătă, în dimineţi cuminţi în care lumina se scurge peste vieţile mele ca mierea proaspăt culeasă din stup, şi mă trezesc în locurile în care-am vrut dintotdeauna să fiu, şi nu-mi mai e frică de sfârşituri.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 20 Noiembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: