Pentr-un om care-a durat trei ore dintr-o noapte doare al dracu’ de tare.

Asta scriu. Despre tine şi despre orice altceva mă cutremură.

Ai muşcat chiar din părţile care tânjeau. Râdeai în întuneric şi erai frumos d-aci până-n stele. Râdeai sănătos şi limpede, cu toţi dinţii, de prostiile pe care le spun când sunt obosită. Ai adormit cu mine-n braţe altfel, ai avut scurte momente de veghe în care mi te lipeai de gât şi respirai adânc, ca un descântec. N-am dormit niciodată mai puţin într-o noapte, şi n-am fost niciodată aşa veselă a doua zi. Am fost foarte amuzantă, am făcut pe tătă lumea întâlnită să râdă.

Azi am fost încordată ca o puşcă vânătorească, era să-mi vomit golul din stomac de vreo cinci ori, te-am aşteptat cât de mândră şi cât de dreaptă am putut eu vreodată să fiu pe scena asta, m-ai întrebat cât de beat erai aseară şi dacă suntem ok, şi n-am ştiut să zic altceva decât “Da, da”.

Ok nu mai sunt de vreo doi ani. Sunt bine.

Ţi se strecurau mâinile cu-o lejeritate înnebunitoare, într-o cameră aproape goală şi-ntr-un pat suficient de străin, un motan gri tărcat nu era câtuşi de puţin deranjat de frământările noastre, ţi-am turnat, ca-ntotdeauna, prima dată când şi nu mai ştii tu când, dar aveai o cămaşă albă frumoasă şi-atunci am văzut eu cum te chinui tu să mergi în linie dreaptă când eşti beat, şi când s-a luat curentul pe vremea când eu nu eram încă a voastră, a voastră…A voastră nu vreau să ştiu bine ce.

A voastră, orişicum. Bărbaţii vieţii mele şedeau azi înşiraţi la bar, vorbeau tare şi râdeau zgomotos, loveau sticle între ele şi se luau peste picior unul pe altul, şi eu abia azi am ştiut limpede că ei sunt bărbaţii vieţii mele.

Poate pe uşa aia ai să intri şi tu, când ţi-o veni vremea. Dacă. Speranţă n-am acuma, mi-i frigiderul gol ca un castel părăsit.

Mă doare la fel de rău ca altădată, c-un strop de altfel, fix atât cât trebuie ca să ard o lumânare fără însemnătate şi să plâng ceva, nu ştiu nici eu bine ce.

Cum ai adormit cu mine-n braţe. Contururile tale din întuneric, râzând, respirând, strângând, înfigând, chemând, muşcând. Contururi de întuneric.

Zăngănit de chei, râsete, acadele. Eu nu sunt bine, nu, nici pe departe, dar noi, unul cu altul, suntem foarte bine. Ştiu. Doar asta intra, de fapt, în plan; restul, desigur, o fost un vis oribil, născut din cenuşa vag fumegândă a altor 5633 de vise. Noi doi suntem bine, cum am stabilit.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 18 Noiembrie 2016.

2 răspunsuri to “”

  1. O să treacă, Toate trec. Rele. Și bune. Din fericire. Din păcăte.

    Mi-a zis un om acum puțin timp: tu trăiești într-o zi cât alții într-o viață. Trăiești tot.

    Și tu la fel.

    Ascultă-mă, dară. Toate trec.
    O să fii bine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: