Barul e gol. Bărbații fumează afară. Înainte s-apuci să te bucuri bine de liniște și veselie, bărbații te cheamă afară. Ești singura femeie din barul pe care l-ai așteptat o viață întreagă. Se vorbește despre ea ca despre o minune, sosește târziu, cu biscuiți Picnic și cu frumusețea completă, din tine nu mai rămâne nimic. O cămașă neagră, largă și lungă, un soi de doliu tăcut pe care-l porți ascuns, pentru soldați, pentru vrășmași, pentru istorie și pentru cine trebuia să fii, din tine rămâne doar o cămașă neagră, largă și lungă, și nimic altceva. Ai băut tristețea pân’ la fund, frustarea, întrebarea, tăcerea, tensiunea, moartea, nemurirea, descântecul, absurdul, speranța, ai băut tot și-n urma ta n-a rămas nimic, pe pământ ori în cer, nimic în mare și nimic în stâncă, nimic. Scrii iar frumos, fiindcă din deznădejde se nasc toate poeziile.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 1 Noiembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: