Ştiu c-ajungi acasă în jumătate de oră, şi ştiu că nu-mi răspunzi până târziu. Târziu, adorm obosită şi-un pic ameţită, bând ţuică de-acasă şi-ascultând Goran Bregović. Wikipedia zice că se declară iugoslav. Dacă-i adevărat, bine face, de-afară ăsta-i singurul lucru care are sens. Ascult cântecul ăla cu artileria. În cap, în vreo cinci locuri, mi se spune, calm şi cuminte, că n-are rost să caut bărbat care să se strângă la fel când aude cântecul ăsta. Că viaţa nu şade, cumva, între oameni care simt la fel, ci în singurătatea simţirilor tale încoronată frumos de apropierea celor mulţi şi diferiţi. Sunt îndărătnică. E doar unşpe noaptea, şi mâîne mă trezesc la o oră, şi mă duc într-un loc în care nu vreau musai să fiu, deşi fac în el fix ce vreau să fac, şi nu-mi vine să mă împac cu deznădejdea asta. Mi se strânge iar lanţul de fier ruginit în jurul gâtului şi-mi vine să trec Dunărea dincolo. Poate dincolo se-nţelege. Poate dincolo e doar o problemă de limbă, nu de flacără.

 

Faulques s-a pierdut cuminte şi împăcat în Mediterană. Olvido a murit simplu şi înţeles, în şanţul de lângă şoseaua care duce la Borovo Naselje. Olvido şi Esperanza s-au amestecat într-o magmă poetică de nedescris. Seducătoarea Florenţei a trecut pe lângă ele, fiindcă osul ei domnesc ardea mai tare decât părul lui, lung şi negru ca păcatul.

 

Oamenii sănătoşi spun, mai mult sau mai puţin subtil, după posibilităţi, că voi n-aveţi de ce să fiţi importanţi. Voi toţi, dragilor, cu uniformele, sacourile voastre bleumarin şi cămăşile voastre de bumbac îmbâcsit, voi n-ar trebui să existaţi şi n-ar trebui să contaţi. Voi trebuie să existaţi departe, în capătul ăl mai întunecat al minţii mele, şi n-ar trebui să ieşiţi de-acolo când avem musafiri. Musafirii sunt musafiri, ei trebuie trataţi cu blândeţe şi cu dulceţuri, nu cu poveşti posibil întâmplate de soldaţi, fotografi, căpitani de judeţ, deţinuţi politici, revoluţionari şi-alte asemenea.

 

Am impresia că mi se cere să-mi smulg inima. Chiar aşa, sper să mă iertaţi.

 

Ai ajuns de mult acasă, şi-acasă e ea. Ea studiază fizici, nu războaie ori comunisme. Ea ştie trupele, ei nu trebuie să i le explici. Ea… Ea nu mai ştiu ce face, m-am săturat de ele toate.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 12 Octombrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: