Toamna asta miroase ca nici o alta.

Dimineața și seara, uneori și-n după-amiezi cu geamuri închise și casă sufocată în dezordine, îmi fac pașii datorați lumii înfășurată într-o țesătură deasă de deznădejde veche, de începuturi. Toamna asta miroase a toamne vechi și nesfârșite, în care nimic nu promitea sfârșit. Toamna asta miroase a iubiri neîntregite la nesfârșit și-a tristețea nervoasă și plângătoare cu care se țin mereu de mână. Am mai mirosit a astfel de moarte, dar în momente ciopârțite de cine știe ce întâmplări curate din curate zile vesele, și-atunci aveam doar amintirea senzației, nu deznădejdea întreagă și grea de-acum. Miroase toamna asta a prezență, fum gros și sfărâmare fără vindecare, și-s convinsă, zilele astea, că m-așteaptă, într-adevăr, în toate zilele ce vor să vină, aceleași cuști fără chei și-aceleași lanțuri ruginite pe care credeam că le-am lăsat în oasele mele de-atunci.

Deși muzica-i primenită și oamenii pierduți.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 21 Septembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: