Fete frumoase clocotind în mijloc de vulcan.

Îmi rumeg slavii în tăcere, fără să-i povestesc. Se povestesc singuri, curgător, mi se strâng morţii blânzi în casă, ieftini şi calzi, ai lor nu prea au speranţă şi nu-şi prea dansează drumul spre moarte, ai lor sunt oase goale şi deznădăjduite, frământate doar de picioarele tinere ale copiilor şi nepoţilor care lipesc colţurile caselor în care-au apucat să crească.

Iau bilet la Goran Bregović din impuls pur, ştiind că n-o să-i văd ochii sau mâinile, ştiind că prin ochi şi prin mâini îi ies trei sferturi din aburii aproape sfinţi ai vechimii pământului, şi tot mă duc, măcar ca să-i mai aud o dată descântecele.

Într-un colţ uscat şi nemăturat de minte, amintirea ta ştearsă, trecând printre oamenii oraşului nostru mic înghesuiţi în piaţa noastră de marmură zgâriată, o vorbă despre “California Dreamin’” şi-o bere ieftină băută într-o bodegă din spatele blocurilor din centru. Un băiat blond, un trecător Ivo Marković, bătea-ntr-o tobă imensă şi cânta ceva cu ochii închişi. Pe vremea aia fumam oriunde, iară sângele lumii curgea pe lângă noi încă ascuns. Pe vremea aia nici măcar nu uram artificiile.

Clocotiţi, fetelor, clocotiţi. Unde nu-i foc nu-i nici viaţă.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 16 Septembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: