Trenul accelerat  Bucureşti-Mangalia a plecat în cinci minute de la linia…6?

 

O fată frumoasă mi-a vândut nuferi şi şerpi.

 

Printre altele, cu spatele lipit de-un perete murdar de Barbă Neagră, în după-amiaza târzie de după, am cântat deschis o bucată de discografie Vama Veche, am înţeles că Tudor Chirilă de-acum nu e prost, doar bătrân, şi-am declarat, râzând drept, că-mi place viaţa mea. Înainte să cântăm împreună Vama Veche, am şoptit singură în vânt “Americanii-s de vină, futu-i în gură să-i fut”, păzindu-i credincios pragul.

Cavaleria mea face minuni. Cavaleria mea de suciţi cazaci bolşevici, luptând în 38 de pagini de război ruso-polonez.

Înainte să declar, râzând drept, că-mi place viaţa mea, am mestecat mărunt un amar fără scuză şi fără seamăn şi n-am urlat a pustiu şi nu mi-am spălat ochii răniţi cu alcool şi cu somn, fiindcă pustiul meu n-avea explicaţie şi nu trebuia trăit, fiindcă pustiul meu trebuia să stea de pază la uşa ei şi să-i vegheze somnul agitat şi visele sfinţite, fiindcă pustiul meu n-avea vas de adăpat sau strachină de hrănit, fiindcă pustiul meu trebuia să moară mărunţit de copite de cai tineri şi nervoşi şi să dispară în pământ ca sângele acestui război uitat, fără piatră de mormânt, fără semn de căpătâi, fără bocet de vânt; pustiul meu trebuia să moară dinainte de-a se fi născut, da’ s-a născut, şi i-am tăiat gâtul râzând, cu fantoma sabiei îndoite pe care mi-o visez între degete de când eram copilă.

Ea străluceşte mereu, e toată o rază, o oglindă fermecată şi-o bucurie copilăroasă, iară eu folosesc cuvinte ca “neorânduit”, citesc războaie şi plâng după “La Chilia-n port”.

E adevărat c-am scris pe prag că bătrâneţea mea tocită n-are nici un fel de farmec, da’ pe urmă mi-am amintit de ei şi m-am dres.

N-am ştiut niciodată că voi reîntâlni oameni. Când pleacă, din ţară, din bar, din casă, din oraş, pleacă, într-un fel încă nedefinit, pentru totdeauna, fiindcă în momentul în care se ridică de pe scaun ei, în mine, sunt deja globuri cuminţi de lumină agăţate în cablul electric care-mi înconjoară viaţa, şi niciodată până la el n-am ştiut aşa bine c-am mai văzut şi c-am să mai văd un om.

Îi frumos ca din filme şi poartă nepăsător tricou Ad Hoc. Din ţigările lui se scurge nostalgia veche a Mării Negre, marea noastră neagră, de-o veselie mereu subtil forţată, veselie de supravieţuire şi de împăcare cu absurdul, veselie de pânze deşirate, de pahare prăfuite şi de tablouri decojite, de chitară fără corzi, de haine albite de vânt, de geamantan de piele uitat în pod, de paşi uitaţi în nisip şi de resturi de barcă uitată la mal. Din ţigările lui se scurge dorul prăfuit al plajei noastre strâmte şi murdare, al scânteilor adânc îngropate sub ea şi al lemnului putrezit pe nesimţite în larg, sub chinurile frânte ale valurilor.

Sfârşitul lumii aşteaptă dintotdeauna, cuminte şi credincios ca un câine ciobănesc, să-şi termine ei cafelele fiebinţi şi ţigările nostalgice. Lumea nu trăieşte pe spatele călugărilor nepângăriţi, pe braţele mamelor cuminţi sau pe genunchii copiilor veseli, lumea trăieşte doar din cafelele fierbinţi şi ţigările nostalgice ale barmanilor.

Odată, demult, pe trotuarul bulevardului cu castani, barul lor mic şi verde, ascuns între un bloc şi-o croitorie, deschis mereu, zi-noapte-zi-seară-noapte-dimineaţă, era sfânt ca o biserică şi liber ca pădurea din jurul mânăstirii. Andrei, proaspăt fiinţat, în nume, carne şi oase, a început prin a fi barman în Felinare. Marea vindecare a început cu un barman închipuit.

Odessa e tot acolo, rusească cu acte în regulă.

Metaliştii tatuaţi ascultă cuminţi The Arctic Monkeys.

Rulote multe.

Oameni mulţi, înăuntru şi-n afară.

În Bibliotecă nu intră nimeni.

Adună sticle goale de pe mese, cuminte şi nepăsător, cu muzica lui în urechi. Uneori face şi scamatorii cu ele. Poate vrea să se facă barman când o să fie mare. Se potriveşte de minune, tânăr, blond şi nepăsător cum e.

Fac baloane de săpun numai când nu deranjez pe nimeni.

Era frumos îmbătrânit, zâmbea agale şi moale-vesel înspre mare, pe degete n-avea nici un inel şi fuma frumos, frumos îmbătrânit. Cu jumătate de pahar încă plin a dispărut la marginea mării şi s-a întors mai târziu, urmat de departe de-o doamnă grasă şi de-o fetiţă grasă care semăna doamnei, amândouă identic blazate, plictisite şi neinteresate, de soarele mândru al mării ori de nisipul mişcător al vieţii ori de minunea scurtei nostre libertăţi, nici măcar pe jumătate vii, şi privirea lui se târa greu pe deasupra nisipului, şi nu mai strălucea a nimic, şi mâinile lui erau fantomele scânteilor de dinainte. Din ţigările lui vechi tocmai ce se ridicaseră în văzduh, arzând, tinereţile noastre îndreptate, şi deşi s-a-ntors a doua zi, nimic în plus n-am înţeles din el, şi-a rămas pentru totdeauna o scânteie îngropată-n nisip.

Vreo trei zile am tot văzut un domn care-ţi semăna amuzant de mult, la păr, la gesturi, la ochelari, la cămăşi şi tricouri şi blugi, la înălţime şi greutate, la felul în care dai din mâini când explici ceva, la felul în care-ţi apleci privirea când asculţi o explicaţie, la felul ciudat în care dansezi sau mergi şi ţii în mâini două pahare de bere, era leit tu şi-un pic mai grizonat, şi nu-mi puteam lua ochii de la el deloc.

Un domn cu nume evreiesc banal, Isaac Babel, s-a hotărât să facă din Polonia biserica tuturor şi din cazaci soldaţii tuturor. Rămăşiţe fumegânde de biserici catolice, biscuiţi care miros a crucifix şi-a vin de împărtăşanie, sânge proaspăt întins pe piatră veche şi pe copite de cai sfâşiate, cazaci bolşevici care stârpesc albi, evrei comunişti care complotează sub conducerea Germaniei, răzbunarea absurdă a istoriei împotriva tuturor, o treaptă mai sus săpată de absurd în minţile noastre şi-aşa scobite, apusuri trandafirii şi răsărituri zmeurii şi-mpăcarea ancestrală cu tot ce zace între.

 

 

“Priveam amândoi lumea ca pe o luncă în mai, ca pe o luncă prin care trec cai şi femei.” Atâta de simplu ar trebui să fie totul.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 28 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: