Minte ca un nerod, avea cafea Jacobs, vreo două pachete, aduse din vale cu maşinile frumos-mirositoare ale unor tineri abia ieşiţi din tinereţe. Abia începeam să muncim, într-o săptămână, ne era teamă de lumea-ntreagă şi mergeam la el pentru ultima noastră copilărie.

 

Marcel era sfânt câine al locului şi venea la şosea ca să te verifice. Printre dealuri curgea gerul năpraznic al micii nostre ţări, şi ochii lui Marcel erau negri, şi-n jur totul era negru. În blana lui nu-ţi îngheţau mâinile, şi-ţi venea să-ţi petreci sfârşitul întins lângă spatele lui.

 

Farurile te orbeau, din când în când, în pădure lătra mereu câte un câine, cerul era limpede, penibil de limpede, ca oglinzile lui Alecsandri, şi viaţa mirosea altfel. A dedesubturi.

 

Vedeai cam aşa, până la cinci metri, vedeai câinele alergând şi-apoi nu-l mai vedeai, şi ţi se făcea frică fiindcă n-avea cine să te apere. El ştia, din scurta lui viaţă, mai mult decât vei afla vreodată în o sută şi-un strop de ani, şi te-ai întors cu senzaţia că numa’ pe dealurile alea înalte se mai trăieşte cu-adevărat.

 

Ai aşteptat frânturi de Matei în prima noapte, ele n-au venit, şi de-atunci un dor lung şi roşu, de aţă subţire de mătase, aceeaşi şi alta, te trage mereu înspre dealuri. Are o fată acum, probabil o cheamă Liza. Probabil e orice, în lumea asta larg deschisă sub nori.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 10 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: