Sunt bine. Bine tare. Bine…pe cam toate părţile.

Dimineţile, chiar şi alea care au toate criteriile pentru nervi şi supărări, dimineţile sunt luminoase.

Soare-scântei.

Phoenix pe-ascuns, de la Mădă. Mădă e prea dură cu ea însăşi, şi eu sunt prea obosită ca să nu-i spun asta pe de-a dreptu’. Fiindcă Mădă e cuminte, drăguţă şi paşnică, şi confortabilă, şi blândă, şi ne-aduce liniştea. Într-o lume în care ne vânăm unii pe alţii, Mădă ajută, zâmbeşte şi linişteşte. Despre Mădă scriu prima dată.

Stau cu ei la masă, râdem cu toţi dinţii, ea are rochie de primăvară, aduce cărţi de colorat şi carioci subţiri în dar, şi Black Stone. Cherry.  Un zâmbet stupid şi-un cerc pe asfalt: aici trebuia s-ajung.

Absenţa ta e prezenţă. Oamenii te-aşteaptă cuminţi. N-am baterie de telefon, fiindc-o consum pe tine. Ar trebui să vorbesc cu tine ziua şi să te văd noaptea. Ahem-ahem. Mă-nveţi Satyricon, te-nvăţ Madrugada. Ne minunăm împreună când se-amestecă de bună-voie, fără noi. Ne-ncurcăm. În cuvinte, expresii şi locuţiuni. Mă dezlegi, deznozi, desfaci. Îmbeţi, cuminţeşti, alinţi. Eşti altfel, în toate felurile. Şi eu, lângă tine.

Despre Isaac Asimov şi Martinică Heidegger. Şi cum se plimba el prin pădure cu Hannah Arendt. Şi tăvălugul istoriei venea peste ei, ca peste noi toţi. Despre mâini şi lumină. Despre zile care nu mai curg degeaba. Despre cărţi şi ecranizări şi old-school jocuri pe calculator. Despre anti-sociali împreună, şi locurile disponibile la noi în celulă. Despre libertate, curăţenie şi sinceritate.

Pentru că alama-i caldă, şi argintul rece, şi n-am ştiut să spun asta cu vorbe.

Puteam. Puteam să mă duc cu ei, dacă acceptau un 18:00. Să le văd copiii, cuminţenia şi împăcarea. Însurătorile. Veştile bune. Orele, programările, sărbătorile.

Da’ m-am ales pe mine.

Să-i scriu lui Velcescu. Să urc dealul cel cuminte, să-l salut pe Matei din greşeală, să-mi iasă-n cale câinele, să-mi pună la picioare o bucată de lemn. Să nu-mi înţeleg visele, să râd înspre stele, să alunec. Deasupra pământului.

Să-mi citesc cărţile zâmbind, să miroasă a cafea în fiecare dimineaţă, să ajut pe câţi pot. Să stau până târziu, să învăţ anatomia căilor biliare. Să păşesc dreaptă, cu privirea-nainte, cum m-a-nvăţat Câine. Să mă bucur de toate prostiile minunate ale lumii. Să-mi oblojesc războaiele, să-mi curăţ rănile, să spăl sângele. Soare-scântei.

 

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 9 Martie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: