Ia să mai povestim şi despre dimineţi minunate.

Acest cântec a venit cu-o fotografie de noapte, de dealuri şi de stele. Foarte frumos a venit ea înspre noi, cu spatele încărcat de toate minunile pământului.

Te-am visat azi-noapte, cam lung, eram în Vamă cu prietenii mei şi tu erai cu-ai tăi, ai mei nu se-amestecau cu tine, dar ai tăi deveniseră şi-ai mei, printr-o întâmplare, te-mbătaseşi şi dădeai înspre obiceiul tău vechi, iară mie mi-era lene. Nu m-aştepta nimeni acasă şi n-aveam impresia că stric ceva dacă mă duc după tine, da’ cuvintele tale sunau a exerciţiu îndelungat, nu a aprindere, şi jocul mirosea a dughenă de teatru, şi mi-era lene. Pe urmă te-ai trezit frumos, şi-ţi şedea bine, şi vorbeam cu tine şi cu Cristi despre muzici. Pentru noi, ăsta ar trebui să fie următorul cerc de asfalt.

La târg e Andreea nedormită, care spune prostioare sincere, de-ţi e mai mare dragu’ să stai pe lângă ea patru ore. Andreea dă în dar ferestre, Orient şi ceva văluri de mătase spirituale, ceramică blândă şi culori călduţe, Andrei face alamă mândră, dar cuminte, şi habar n-am de unde ştiu că toate aceste materiale trăiesc aşa cum cred eu că trăiesc. Mă duc să-mi iau câte ceva.

Am tras c-un pistol, deunăzi. Îmi tremurau mâinile de la nemâncarea de toate zilele, da’ am nimerit 10-le de 3 ori. Din 25. Uneori iese din ţeavă flacără, şi-ţi cam smuceşte încheietura, şi nimic din ce faci tu acolo nu te face să te gândeşti la moarte pe stradă, răzbunare sau pericol. Poate-ar trebui să facem toţi asta într-o zi, cel puţin noi, ăştia fascinaţi de armament, ca să nu rămânem cu impresiile alea născute de cinematografie, că-i uşor şi lejer să tragi c-un pistol, ca şi cum ţi-ai pune zahăr în cafea, sau că orice pistol pus în mâna unui om scoate la suprafaţă monştri sângeroşi, sau că orice om ce foloseşte frecvent o armă, prin natura meseriei sau pasiunii, devine inconştient de forţa sau de pericolul care însoţesc astfel de instrumente. Nu armele,  prin prezenţa sau disponibilitatea lor, nasc tragedii, ci mintea fiecăruia dintre noi. Şi-n afară de potrivirea pătrăţelului alb între alea două chestii albe şi fixarea cifrei 10 în câmp, n-ai altă treabă de făcut acolo şi n-ar trebui să te concentrezi pe nimic altceva. În trecere, eu una m-am mai gândit la pistoalele d-acolo şi ca la nişte bucăţi de istorie, da’ aşa-s io, istoria se plimbă printre noi tot timpul şi m-agaţă adesea în drumurile ei.

Cafeaua fără lapte, din când în când, te cam întoarce la rădăcini vechi şi veşnic proaspete, tot aşa cum o face şi râşnitul de mână. Din când în când, în dimineţi vesel ploioase, merge-o cafea tare, fără zahăr, să-ţi amintească de drumul lung făcut pân-aici.

Liz e Liz, întotdeauna, fără încăpăţânare. Cred că noi toţi ne dorim să trecem prin lucruri aşa cum o face Liz. Pentru Liz bem această cafea tare, fără zahăr, în această dimineaţă vesel ploioasă, plină de-nvăţăminte. Că-i bine să fii tu întreg, chiar dacă atâţia alţii în jur nu-s, că-i un lucru cu-adevărat minunat să fii altfel şi să găseşti, în lumea asta mare, alţi oameni altfel care să fie altfel lângă şi cu tine, că cel mai sănătos lucru din lume e să iei oamenii pe rând, mereu pe post de tablă ştearsă, chiar de se vor dovedi, ulterior, cât de cât asemănători cu-alţii pe care i-ai întâlnit înainte.

Să fii cu minte şi s-o iei mereu de la capăt, cu fiecare. Da’ să fie capăt-capăt, nu aşa, vorbă-n vânt.

Parte din dimineţile minunate sigur eşti, da’ tot nu ştiu bine ce-mi eşti, vedem mâine.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 27 Februarie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: