Când un om drag adună o listă de cântat, şi-acopăr 8 din 9, şi-mi dau seama cât din viaţa mea e muzică, cât din viaţa oamenilor mei e muzică, cât e aceeaşi muzică şi cât de important e acest 8, din 9. Pentru mine, pentru noi, pentru mine între ei, ei răspândiţi prin mine, ei adunaţi în mine şi ei strânşi în afară.

Despre cum dezvoltarea personală se poate face bine-mersi prin visele tale de ochi închişi, lumină de lumânare şi înserat târziu de primăvară, ieftin, curgător şi cuminte, inspirat, tăcut şi solid, fără marjă de eroare şi fără influenţe străine.

Despre cum arsurile se vindecă în cotloane adânci şi goale, în întuneric de mijloc şi-n răceală de stâncă nordică.

Despre cum “Can I Play with Madness?” îţi poate aduce mai multe endorfine decât un maraton, într-un anumit décor, sub anumite mâini, fiindcă neuronii noştri nu-s chiar aşa de deştepţi pe cât sperăm noi să fie.

Şi primul salariu, din care n-o să rămână altceva decât un bilet de concert. Oricare din ele, cel mai probabil ăl mai ieftin. Aşa e şi corect, că doar pe muzică am şi ajuns pân-aci.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 15 Februarie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: