Vezi, io nu-nteleg cum vine treaba asta. Nu-nteleg si pace.

Posed o durere surda, nu chiar durere, mai mult dezamagire moale, de trei zile. Acuma s-a copt.

Rihanna, ziseram noi ridicand din umeri, ii un derapaj. O dereglare in sistem, o halca de entropie, o mica schimbare in ecuatie, o-ncercare, o explorare, o…trecatoare. Inghesuiti, poate, de ceva, nu stiu de ce, c-asta mi-e cel mai greu sa pricep, daca tot treci prin tinerete neinghesuit ce mama dracu’ te face sa te-ndoi tocma’ acum, cand ti-s copiii mari si viata pe jumatate trecuta?!, da’ mna, am tot zis „Lasa, mama, ca trece”. Pan’ te-oi marita, pan’ oi trage primul infarct, te-ai despartit de nevasta-ta, ne-om fi urcat in capu’ vostru fara sa stim, v-oti fi simtit presati de cine-stie-ce lucruri necunoscute noua. De stat stam, sa vedem, poate ne-om drege.

Da’ Beyonce, mai mama, vine-asa, jap!, paf!, doua palme vajnice dupa ceafa. De fapt, nici nu stiu ce-i mai rau, decolteul bronzat al lui Beyonce, vocea ei sparta, culorile aruncate la-ntamplare peste luminoasa Indie, zeitatile coborate-n strada si pe tavanul taxiului, sau insiruirea nedreapta si aspra de sunete noi? Imi vine sa spun lipsa muzicii. Imi vine sa spun deznadejdea cu care-ti obligi urechile sa caute ceva din treptele pe care te urca Coldplay candva, din mijloc de stadioane pline sau din varful patului de camin, o urma oricat de rahitica de blandetea cu care te-au inconjurat in tineretile lor, o raza oricat de vlaguita ramasa din aurul prafului de stele pe care-l raspandeau, aaaatata, Doamne, Dumnezeule al muzicii, al instrumentelor si-al artelor, atata frumusete, caldura si blandete exploda in oamenii astia in fiecare cantecel pe care-l scoteau pana deunazi, atata acceptare, lumina si tacere prietenoasa se scurgea din ei si-atatea bucati de zambet de soare impartisera ei pana alaltaieri, ca niiici nu mai stim ce sa facem noi cu noi, daca ei is acum asa, si cred in asa ceva, si-si duc viata asa. Ce sa mai facem noi cu noi acuma?

Io ca io, io incepusem sa plec dupa „Viva la Vida” si nica de pe urma n-o mai fost in stare sa ma tina-n loc. Da’ zic asa, degeaba, intr-o doara. Pierduram frumusete de soare, si nu ne permiteam catusi de putin acest lux. Mna, poftim de te bucura.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 29 Ianuarie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: