Nu ştiu ce faceţi voi, da’ io trebuie să ies din putrezire. Daaaa.

Într-o noapte văzui undeva, nu-mi amintesc canalul nici leşinată, “L’Aventure d’Hermione”. Nu ştiu dacă aşa se cheamă, am înţeles c-au scos şi-un DVD sub alt titlu, nu contează. Hermione e o fregată franceză de prin 1780, reconstruită de nişte prea frumoşi descreieraţi în vreo douăzeci de ani, terminată şi plimbată transatlantic în 2015. Oameni şi-au zgâriat palmele şi genunchii tot strângând vele şi ridicând vele, după cum bat sau nu vânturile, s-au căţărat pe catarge şi-au râs pe punte, şi trebuie văzuţi toţi, ca să ne-amintim câte lucruri se pot, de fapt, face.

Nu v-am zis de Philip Ó Ceallaigh. Pfu, nici nu ştiu încă limpede ce să vă spun. Te suceşti la fiecare trei fraze, scrie româneşte, adică tocmai ceea ce ne e extrem de cunoscut, cuminte, “acasă” şi obişnuit, şi ne emoţionează suficient de mult şi-aşa, da’ în capătul scrisului lui, undeva dincolo, lipit de pereţii frazelor sale, se simte lumina aia de străin încântat de vizită. Nu mai e de mult în vizită, înţeleg, pare-se că stă şi el p-aci, printre noi, o fi vecin cu mine, o fi vecin cu tine, habar n-am, da’ scrisul lui e al nostru şi-al lui în măsuri atât de limpezi că nu te poţi opri din a vrea să baţi din uşă-n uşă prin blocurile capitalei, doar-doar l-oi găsi şi l-oi putea întreba, râzând, “Ce dracu’ faci, mă, aci la noi?”.

Barul lui Ritzi e aşa, laitmotivul vieţii mele, centrul nostru vechi, etern săpat, forjat şi găurit, femeile noastre frumoase, ha-ha, atât de urâte în fond, pantofii lor care sufocă bărbaţii şi bărbaţii sufocaţi de pantofi care se duc să-şi bea închisoarea în barul lui Ritzi, ei, viaţa noastră toată povestită după miros ascuţit de irlandez umblat anapoda prin lume, pentru care ale noastre vechi sunt proaspete şi vii, numa’ bune de pus sub nasurile prăfuite.

Priiimă-va-ra, pam-pam, pam-pam-pam pam.

Ultima jumătate de oră din “Jocul de-a vacanţa” cu Florin Piersic drept Ştefan, şi “Al patrulea stol”, care-i un joc de-a vacanţa la mare. M-o luat dorul prostuţ de “Folk You”.

Încerc s-ajung devreme la spital, ca să miroasă a cafea pe hol şi să se-audă încet, prin uşa întredeschisă, voce de Florian Pittiş. Aia e, ştiut e în lume c-am făcut medicina prost, şi tot prost o s-o fac şi de-acum încolo.

Hai, hai, să cântăm ceva.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 26 Ianuarie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: