Cântecele mele ruseşti au ajuns şi-n casa asta. Maşina de spălat m-a electrocutat un pic, cu răutate de câine bătut, dară eu nu m-am supărat pe ea. Nici nu m-am apucat să cred că-i un semn, că viaţa, că visul, că vinul; dac-aş fi murit azi, electrocutată de maşina de spălat cea nouă şi ostilă, aş fi murit cu şosetele de lână împletite de mamaia în picioare, mamaia mea cea moartă şi bolnavă de demenţă senilă, mamaia care-a stat în azil mai mult de-un an fără vreo vizită de-a mea, fiindcă m-am încăpăţânat s-o ţin minte aşa cum era, cu rele şi bune, încăpăţânări, goluri şi tristeţi de vieţi lungi şi cioplite, aş fi murit ascultând Bi-2, cântecul ăla cu “Iubirea mea” în titlu, şi cu videoclip dubios, cu oameni-molii, sau oameni-muşte, cel mai deştept videoclip al lor, cinematografie curată, aş fi murit scriindu-ţi ţie ultimele mele cuvinte, da’ nu doresc să-ţi pun în frumoasa spinare această povară, aş fi murit tânăr rezident îndrăgostit de Rusia, de mare, de Crimeea, de soldaţi, de cavaleri, de haiduci, de poveşti, de World of Tanks, de fluturi, de tigri si de creioane de colorat, de fete care beau tequila, de vieţi întregi, trăite, apuse şi răscolite, aş fi murit îndrăgostită de toate lucrurile vii, de câinele ăla care nu-i al meu, da’ a binevoit să se poarte de parc-ar fi al meu, de omul-muntelui de care n-am voie să mă îndrăgostesc, de maşina ta de cusut piele şi de mănuşile tale noi, de privirea veche a lui Răzvan Prejbeanu regăsită din întâmplare într-un rezident mai mare, de poza mea cu băieţi simpatici, de bocancii primiţi de la tine, de bocancii primiţi de la tata şi de bocancii cumpăraţi de mama, de cerceii Andreei şi de inelele de alamă ale lui Andrei, aş fi murit îndrăgostită de tot ce-i viu, frumos şi vechi în lumea asta, de muzicieni bătrâni şi de chitări tinere, vai, de lumea-ntreagă şi dreaptă care-aşteaptă s-o creăm. Aş fi murit fericită, bă, aşa că n-are nimeni de ce se supăra pe-o amărâtă de maşină de spălat, al cărei furtun de scurgere mi-a sărit din cadă pe podeaua băii, ca să-mi inunde pe jumătate garsoniera şi să-mi zgâlţâie un pic umărul stâng, de mă doare şi-acuma, un pic. Cel mai frumos ceas din lume îmi ticăie, încă, la încheietură, iar această încheietură va fi sărutată, cândva, de-un cavaler fierbinte şi drept, care ştie a aprecia o încheietură aşa curată ca a mea. Da, da, poftiţi de luaţi aminte.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 10 Ianuarie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: