De dimineaţă, frig din spate. Frig cu rădăcini în coloana vertebrală, şi-n găuri vechi din inimă, ce se-ntind alene pe coaste, până-n faţă, în stomac şi-n coşul pieptului, cu-nfipt alămuri în mijloc de spirit şi zornăit de metal preţios. Cine ştie anatomie, fie ea şi artistică, înţelege.

Are dreptate. N-o să fie joc, o să fie o-ncercare continuă de-a mă arăta în formele mele cele bune, potrivite pentru tine, de-a te cuceri cu totul, la fel de prosteşte şi moale cum m-ai cucerit tu pe mine, doar-doar te-oi trezi în vreo zi cu piele alunecoasă şi inimă dezrădăcinată, doar-doar te-o roade, în vreo zi, nevoia de-a mă vedea. N-o să fie joc, da’ îmi vine să mă prefac un timp, ca să văd ce iese.

Am cam răcit, din foarte diverse surse. Strănut pisiceşte, beau ceaiuri, mă trec apele cele mari noaptea. Mă mănâncă nasu’, am coşmaruri, mi-e frig mai mereu.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 9 Ianuarie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: