Nu ştii tu cât de legată de tine îi piesa asta, cum stă înfăşurată la gâtul tău din mintea mea, cum curge-n lume tot aşa cum curg mâinile tale, cum arde, mârâie şi mângâie ca tine, şi se-ncolăceşte ca tine, şi sfârâie ca tine. Am obosit, şi-aş plânge dac-aş avea cu ce, da’ n-am. Afară-i ger, tu n-ai palton, eu n-am brichetă. Ascult cântecul ăsta şi din el tot răsari tu, şi-aş bea vin până nu te-aş mai cunoaşte, şi-aş dormi sufocată sub blănuri groase, cu venele tale sub degetele-ntinse, şi mi-aş lipi fruntea îngheţată de umărul tău alb, de om înalt şi slab, şi-aş lăsa să-mi curgă din mâini toate descântecele, cântece şi descântece, vechime, vrajă, degete îndoite, semne negre desenate-n aer, dacă ninge mâine ce mă fac?, dacă ninge mâine în întunericul de lângă tine, eu ce mă fac?, unde mă  mai duc eu pe urmă dacă-mi iei şi iarna?, da’ de ce ţi-o dau?, de ce-ţi aştern în cale tăvi de-argint încărcate de minuni dacă ţie nu ţi-e cât de puţin poftă de ele?, cuvinte-n coadă, poveşti, trei poveşti, şase, şapte, oamenii răi nu merită poveşti, dar tu eşti bun, d-aia ai şi cerc, şi viaţa mea rămâne limpede şi tare ca râurile îngheţate ale Siberiei. Vladimir şedea la marginea pădurii albe, pe-un cal negru ca noaptea, uitând averea şi pierderea deopotrivă.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 7 Decembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: