Nu, că prejudecăţi am. Nu-s aşa lesne de mirosit ca alea ce urlă pe drumuri, da’ le am. Vechea mea problemă, dau de câte-o fată ce pare prostuţă, ce se pisiceşte în sensul ăla de prinţesică, ce nu spală vasele şi-aşteaptă cuminte să-i ridice cineva farfuria din faţă, ce n-ar merge patru, da’ ce zic eu patru?, doi amărâţi de kilometri pe jos dacă cineva ar putea s-o ducă pân-acolo cu-o maşină, şi te trezeşti cu ea că-i place “Micul prinţ”, “Oscar şi Tanti Roz”, “Madame Bovary” şi “Bătrânul şi marea”, şi te-ntrebi, prosteşte şi fără ţintă, uuuunde ţii, mă, cărţile-alea? În ce cotlon al minţii tale zac ele, de n-au încolţit în nici un fel, şi n-au curăţit câtuşi de puţin felul ăsta al tău leneş  de-a trăi, în care zâmbeşti dulce ca un căţeluş şi ţi se-aduc lucruri la nas, pam-pam? Chiar aşa, nici una n-a fost în stare să-ţi spele de pe faţă, măcar aşa, într-un colţ, zâmbetul ăsta prostuţ de copilă alintată cu-atâţia ani de citit şi de studiat? Chiar aşa, mă? Da’ ce fel de fete-s astea, mă, de nu le pricep io deloc-deloc? Mă mai gândesc.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 1 Decembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: