Ştiţi că scriu mult în ziua asta, nu le-nfulecaţi pe toate deodată, ca să vi se-aplece azi şi să faceţi foamea mâine. Fiţi cumpătaţi, nu ca mine.

Reacţia mea la “Zdrăngăne tancurile pe asfalt şi-mi doresc ca ziua asta să fie celebrată prin cultura, nu prin desfăşurare de forţe armate” este “Oh dear, you’re so cute”. “Cute” cu o doză rezonabilă de “prostuţă”, nu fi prostuţă, că 1918 n-a fost un an ales la-ntâmplare de românii din Transilvania ca să se ducă la Viena şi să zică “Auziţi, bă, noi am stat cât am stat, da’ amu’ ni s-a cam luat şi ne ducem la ăia de peste munţi. Nu vă supăraţi, da?”, cum nici ăia din Basarabia n-au săpat cărare-n zăpadă pân’ la Petrograd ca să le zică la ăia “Bă, ia fiţi voi aci atenţi oleacă, nouă nu ne pasă care din voi câştigă, cu ţar sau fără ţar, roşu sau alb, noi să ştiţi că suntem români şi ne doare-n cot de Prut şi de Nistru şi de-alte graniţe naturale, noi de-acolo suntem şi-aia e, ne-am înţeles?”. Cultura e bună şi frumoasă şi-o iubim, da’ graniţele se udă cu sânge şi se recunosc în tratate de pace, şi-atâta, treburile sunt, uneori, drept e că rar, atât de simple. Cultura e, într-adevăr, aia care te mână din spate spre front, e cântecul pe care-l murmuri înainte să-ţi şuiere glonţul pe lângă ureche, şi limba care pluteşte deasupra pământului care te-acoperă, şi cărţile care-ţi fac din vene rădăcini şi din sânge apă zornăitoare de izvor de munte, da’ nu cu cultura se trasează dungi roşii pe hărţile lumii, nici azi, nici ieri, nici mâine. Nu ne place neam, şi visăm lumi în care lucrurile să nu mai stea aşa, da’ ştim în egală măsură că graniţele culturale sunt infinit mai complicate, alambicate şi diafane decât alea roşii de pe hartă, şi nu ne-a copt mintea o altă reţetă de-mpărţire a pământului. Şi nu ştim să trăim cu el neîmpărţit.

Au stat ardelenii pe “soft power” secole-ntregi, şi-au avut o minunată cultură, şi când întreba careva ce populaţii se găsesc în Transilvania erau săriţi subtil de la numărătoare. Pe urmă au trecut batalioanele române Carpaţii.

Mi-s dragi oamenii care visează, da’ când începi să te lauzi că visezi, mai ales vise care-ţi gâdilă urechea şi-atât, mă supăr. Minte scurtă, idei puţine şi fixe.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 1 Decembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: