Uneori ma doare pielea. Asa, pur si simplu, ma doare o bucata de piele de deasupra unui os, apas pe ea, ea se izbeste de bucata ei de os si urla in spate, pe poduri de nervi, pana-n umar. La creier n-ajunge. Ma doare mai des pe dreapta, poate scriu prea mult. Fii atent la scapule, sa nu le-ncurci c-un pneumotorax. Mi se mai intampla, in zile suficient de lungi, sa uit cum punea foc palma ta pe scapula mea.

Ca-ntr-o cabina de proba, din cand in cand, trag perdeaua circulara in jurul meu, aprind un foc de vreascuri si te iubesc pe tine. M-am tot lovit de ideea asta, eu trebuie sa iubesc mereu-mereu pe cate cineva. Nu de singuratatea fizica mi-e mie frica, nu de garsoniera mea mica si rece, de patul meu cu perne colorate, de canile mele fara pereche sau de periuta mea de dinti ce sta singura in paharul de pe etajera, nu, nu, nu de asta mi-e mie groaza, ci de golul ala searbad si prapastios pe care-l citesc, uneori, in ochii aia omenesti care nu mai iubesc, nu se mai inmoaie si nu mai ard.  Mi-e teama sa nu ma trezesc intr-o dimineata seaca, gaunoasa si ruginita, si sa stiu ca nu mai pot sa iubesc. Doaaaamne pazeste. Fiti pe pace, asa procopseala n-are cum sa cada tocmai pe capu’ nostru.

 

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 24 Noiembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: