Apăi, dacă-i vorba de comunism, ne puteam opri numa’ bine la “Cel mai iubit dintre pământeni”. Aista, unu’, cui ne-ntreba “Cum v-a fost, bă, vouă-n comunism?” îl luam de-o aripă, îl puneam pe scaun, îi dădeam un pahar de vin din viile noastre şi-i puneam filmu’ aista. Ni, aşa.

Începe-ţi, din când în când, dimineţile cu “Cel mai iubit dintre pământeni”. Nu cu el întreg, Doamne-fereşte, da’ numa’ aşa, c-un rezumat şi cu “La Chilia-n port”, şi cu scena aia cu Dinică, “Victore, a început să mă apuce sila.”,  şi-ai să vezi cum tăti ţi s-aşează în matcă şi viaţa-i, deodată, un necunoscut aproape paşnic, pe care-o să navighezi alene şi-mpăcat, cum curgeau altădat’ plutele pe Bistriţa. Era şi ăla un meşteşug şi te chinuiai ceva timp până-l prindeai, da’ pe urmă învăţai coturile cele grele, şi malurile cele pietroase, şi apele cele rele, şi ştiai să le ocoleşti şi s-aluneci lin la vale. Aşa o fi şi cu viaţa, poate, chiar aşa de căcat cum îi ea.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 2 Septembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: