Diana Arbenina face-o muzica de femeie singura si dreapta. Nu inasprita, nu rea, nu nepasatoare, doar singura. Muzica de femeie singura care fumeaza visatoare, la apus, cu spatele lipit de peretele balconului unui apartament de etaj inalt, din care nu vezi altceva in afara de cer rosu-aurit, apartament plin de carti, de povesti si de ceaiuri aromate, cu pisica neagra dormind moale prin colturi, apartament de femeie singura lipsita de regrete, de datorii ne-mplinite sau de aventuri carora sa le fi-nchis usa-n nas, muzica de femeie singura care fumeaza si se-ntreaba fara durere de ce e singura, asa cum se-ntreaba copiii de ce norii de pe cer au forme de dragoni, de caracatite sau de chipul bunicii.

Fum de tigara proaspat pe-nserat, la etajul cinci, si muzicile pe care m-am oprit, pe nesimtite, din a le intelege. Abia in ultima luna de camin camera aia apucase sa fie curat a mea, abia acum, tarziu, incepusem sa ma-ntorc acasa in miez de noapte, singura, cu taxiuri chemate de la poarta, pe Jean-Louis Calderon 80, incepusem sa intru fara tristete intr-o casa care m-astepta in intuneric, care era curatata si potrivita de mine, pentru mine, ghiceam prin intuneric cutia de chibrituri si ma-ncaltam razand cu bocancii tai, minunate sunete scot talpile acelor bocanci pe un parchet neacoperit de covoare, bocancii tai ma faceau mai inalta cu vreo cinci centimetri si miroseau a piele veche, si zornaiau a forta, a inaltime si-a pamant batatorit sub talpa, dansam stramb prin intuneric, cu ochii inchisi, ca sa nu-mi zaresc nici macar umbra, ma-nvarteam pana oboseam si izbeam bocancii in cimentul de pe balcon in ritmul muzicilor din urechi, am stat intr-o noapte pana la trei cu Maria Tanase si cu vin rosu baut intr-o cana de pamant, desenandu-i cantecele pe sub pleoape, Targul Mosilor, jandarmul care trecea pe drum calare si fata aia frumoasa care-l tot ruga s-o ia pe cal, cum se-aude toaca la Negru Voda si cum se strecoara degete pe sub cingatoare, am dormit bine in ultima luna, nu stiu deloc sa spun prin ce minune, auzeam doar zgomote facute de mine si linistea mea nu m-a speriat in nici una din acele zile, am plans cu icnete, respiratii taiate la mijloc si genunchi stransi la gura, mi-auzeam zgomotele in intuneric si m-am suparat numa’ d-asta, ca plang ca o muiere proasta, dupa un barbat prost, intr-o poveste ieftina de film hollywoodian. Acolo te-am plans cel mai mult, si-mi facea bine tare sa te plang. Aici nu pot, aici nu-s bani prea multi, is bunici la azil si case parintesti care stau sa cada, is preturi de benzina, de ardei si de kilogram de carne de lucru, aici tu nu existi, de-asta mi se parea si mie ca nu existi cand te-am gasit prin Bucuresti, aici caii se pun la caruta, nu se tin pentru plimbari de relaxare, aici oamenii nu se-ntreaba daca exista vreo diferenta intre sabie si spada, si autismul e mai mult asa, o moda, vine-trece, mereu niste copii au fost mai altfel, da’ nu i-a cautat nimeni prea adanc, aici spitalele sunt murdare, infricosatoare si de evitat pana-n urgente, in liceul meu parul tau lung ar fi disparut din prima zi de scoala, pretul unui vinil e nebunie curata, la cate kilograme de carne poti sa cumperi cu banii aia, nici nu luam in considerare pretul pick-up-ului, aici ii vremea sa te-nsori pana-n 25, si sa faci copii pana-n 30, si sa fie ai tai, nu ai altora, si sa nu fie mai tarziu de 35, ca-ti ies prost, si sa ai telefon cu touch, nu cu butoane, ca nu esti animal, si sa nu vii la noi cu prostii d-astea cu libertatea, si expresia, si ideea, ca noi in comunism munceam la Sarma, si la Geamuri, si la Zahar, faceam parbrize, geamuri securizate, electrozi nu-stiu-de-care si…zahar?, da’ orisicum, era un zahar bun, se stie, si-aveam unde munci, si unde sta, si-ntr-o luna ne luam frigider, si-a doua ne luam masina de spalat, AlbaLux, si ceasuri Racheta si-alte minuni, tu aici nu existi aproape deloc, si nu te pot plange, si te-adun in galeti si te tin in balcon pan’ la toamna, cand oi veni iar cu rucsacul cu roti ca sa-mi iau cartile inapoi, nici tu nu existi aici, nici eu nu exist acolo, nimic nu-ti aminteste de mine si n-ai nimic de fumat din mine, si toate-s bune, pana la urma. Ca suntem sanatosi si muncim, si stim unde sa ne gasim daca-i nevoie.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 24 August 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: