Sa nu ma-nec la mal.

Mi se face frica d-aia serioasa, de soarece. Stiti voi ce-i aia frica de soarece? Frica de animal marunt, murdar si slab, obligat sa traiasca-n adancuri intunecate, vanat mereu, cu drept si fara drept, omorat mai des pentru ce-ar putea fi decat pentru ce e, de fapt, alergand mereu prin tuneluri, gropi si santuri pe care nu le-nvata niciodata, care-l iau mereu prin surprindere si-l tin mereu cu privirea-ntoarsa-n spate, mereu pereti in fata, iar daca nu-s pereti ii intuneric, iar daca nu-i intuneric e tacere, neavand niciodata nimic de spus pentru apararea lui, tacand si-alergand atat de mult incat uita ca are coada si tresare speriat cand o vede cotind dupa acelasi colt ca si restul trupului lui, frica de animal mic si neputincios, in care singurul motor e supravietuirea goala si taioasa, neincoronata de funde si zorzoane, nelaudata, negandita si-aproape, aproape, nedorita.

Exagerand si poetizand, desigur, in limitele propriilor culturi de cuvinte.

Da’ nu-i frica mea mai mica decat a unei mame care nu poate sti inainte de nastere daca fatul ei va trai sau nu. Sau a unui soldat ratacit de pluton intr-o padure necunoscuta. Sau a unui om nevinovat judecat de o instanta pe care-o stie corupta. S-ar putea sa fie bine, da’ ii infricosator de nesigur.

Si-i doar o amarata de lucrare de licenta, intr-o tara care se lauda in fiecare zi cu nedreptatile ei. O lucrare de licenta pentru care toti iau, teoretic, 10, un examen de licenta pe care nu-l pica nimeni si-un rezidentiat pentru care inveti raspunsul la grile pe dinafara intr-o luna. Dar de facut, la dracu’, am sa le fac pe toate, cum pot eu, si singura, ca-s om mandru si visez sa merg dreapta pe strazile copilariei mele curate pan’ la moarte. Maaama lor de nenorociti. (Secretul e sa urasti un grup de oameni fara chip, nedefiniti, care te judeca prosteste, cu figuri acrite, din confortul pe care li-l da un ecuson si-o masa lunga. Secretul e sa te urci cu bocancii pe masa, sa tragi gloante oarbe in tavan, sa-njuri lung, soldateste, cu poveste, metafore si comparatii spirituale, in limba ta de bastina, sa le sfarami paharele de apa in peretele din spatele lor si sa-i sperii suficient de tare cat sa cada toti cu scaunele pe spate si sa se tavaleasca pe jos ca gandacii de bucatarie. In realitate, ei vor fi extrem de vag atenti la tine, vor frunzari cele optzecisi de pagini pe care le-ai stors din fiecare neuron in ultimele 30 de zile, vor da din maini plictisiti, a „Mai repede, mai repede”, te vor opri inainte de cele 10 minute regulamentare si-ti vor ura, zambind, succes la examenele viitoare. 6 ani pentru mine, 25 pentru institutie, traditiile mor greu, si niciodata brusc.)

Din tot ce ascult eu, Rome e muzica cea mai adunata. Rome mi-e coloana sonora pentru mai toate visele, Rome spala murdarie, rautate si frica, Rome adoarme gheare, intrebari si apocalipse, Rome aduce poezia moale a soldatului, miezuri de povesti straine, razboaie tacute, scurse-n pamanturi fara urlet, si sunete-rau, in care aluneca-n tacere trupuri translucide, cu miscari legate larg si piele somnoroasa, numa’ buna pentru vindecat. Dincolo de franghii, noduri si scripeti, Rome chiar sunt cei mai buni oameni pe care-i ascult.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 8 August 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: