Ma doare stomacul infiorator de tare, si de frecvent, de vreo patru zile. Mi-ai ajuns in stomac, tihihi.

Ma vindeca spaniola blanda, Centrul Rus de Stiinta si Cultura si Ad Hoc.

Ad Hoc sunt frumosi. Sunt asa de frumosi, c-aproape te dor ochii daca ai curajul sa stai in primul rand. Nu stii la care sa te uiti mai mult, nu stii de care ti-e drag mai mult si nu stii cu ce sa razi mai mult, cu dintii, cu ochii sau cu inima. Canta lucruri minunate, din ce-am putut eu intelege, si functioneaza frumos tare impreuna, si se bucura mult, mult de tot, ca fac ceea ce fac. In principiu, is cam tot ce-mi trebuie mie la un grup de muzicanti, plus „Ai Vis Lo Lop”, sa-mi unga sufletul si sa zambesc inspre un trecut indepartat, a carui magie numa’ o ghicim in zilele astea tehnico-stiintifice, plus romanismele, de care n-ai cum sa nu te-ndragostesti. Stergarul agatat de cizma, „Cantec pentru Bucovina”, „Uniti, salvam toata Romania!”, oameni pe care-i cheama Corbu si Ursu, baietu’ care-l face tandarica pe Tandarica, paharul de palinca de la usa si fetele frumoase, cu ii si flori-n par, dansand-razand sub scena.

Ad-Hoc iti taie cheful de-a pleca din tara. Zau asa, unde vrei tu sa te duci? Si ce sa faci? Stai, ma, aci, da cate 20-30 de lei, macar o data pe luna, si vino sa-ti vezi oamenii. Ca-s ai tai, ma. Violoncelul Vampirului, chiar si electric, e al tau. Si Bucovina. Si Tiarra, si Partizan, oho, unde mai gasesti tu ceva asa de „acasa” ca Partizan? Nu te mai duce, ma, nicaierea. Da-i in mama lor, om manca noi o coaja de paine si-aci, om face noi si-aci o scoala, o cercetare, o carte publicata. Ne-om descurca, macar tragand de gandu’ asta, ca-n tara in care s-au nascut si-au trait ai tai, adeseori mai prost decat traiesti tu, poti si tu sa-ti duci viata, macar din luna-n luna, cu cate-un concert d-asta sincer, colorat si vesel, de sarit in sus, batut din palme, invartit anapoda in cerc si jucand o hora stramba cu oameni pe care nu-i cunosti, da’ ii simti. Nu-i dracu’ asa de negru; ii chiar rosu, fermecator si zambitor, iar oamenii din tara asta se pricep cel mai bine sa-l imbrobodeasca. Stai aci, sa salvam Romania impreuna, uniti. Sa ne salvam unii pe altii, de pe scena si din fata ei. Stai aci, cu Ad-Hoc, Timpuri Noi, Nicu Alifantis, Luna Amara, Trooper sau oricine altcineva iti face tie cel mai bine, si-ai sa vezi cat de bine o sa ne mearga impreuna. Numa’ sa fim cuminti, destepti si fara frica.

Io, una, nu mai simt nevoia sa ma duc in Germania dupa In Extremo. Nici in Rusia nu cred ca trebuie sa ma duc. Incet-incet, tara asta, prin tot ce-ncape intre granitele ei, politice sau spirituale, imi ofera tot ce-mi trebuie. „Nu”-ul meu, repetat la scoala in 6 ani aproape incheiati, devine din ce in ce mai hotarat. Nu, doamna, nu vreau sa plec. Deloc, nicaieri.

Nu-mi pare asa rau ca au sase ani si io am dat de ei abia acum. Au venit cand trebuia, prin cine trebuia, unde trebuia. Asa-i in viata, las-o sa curga limpede si-o sa te duca unde ti-e bine. Las-o.

Fara dezmat si fara bani de licori, muzicile medievale is gratis si-ti vindeca ici-colo cate-o rana, care mai de care mai adanca. Muzicile, in general, vindeca. Da’ asta o stiti si voi prea bine, de pe pielea voastra.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 29 Mai 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: