Pe interneturi va place sa vorbiti despre vise foarte des, aruncati in stanga si-n dreapta cu citate de poeti, rar de poetese, fotografii colorate si desene cu carbune emotionante, va laudati ca va place baietu’ ala care scrie pe cladiri „Priveste cerul.” si va-nghesuiti sa fotografiati scrisurile strambe si visatoare de pe casele darapanate ale acestei mari capitale nesimtite, da’ putini, foaaarte putini, obositor de putini, visati cu-adevarat.

Pe foarte putini dintre voi va vad zambind la vederea unei fetite pe care-o taraste prin parc un pui de labrador, intr-o zi in care v-a chinuit sefu’ cu prea multa treaba pentru un salariu asa de mic. Pe foarte putini dintre voi va vad stand in parc degeaba, zambind cu ochii inchisi sub soare; degeaba, nu cu role, nu cu bicicleta, nu ca sa plimbati cainele, nu ca sa ardeti caloriile de Paste, nu pentru ca v-ati certat cu nevasta si trebuie s-asteptati juma’ de ora pana va vine prietenu’ de betie. Foarte putini dintre voi cumpara flori ieftine de la tiganci, legate cu ata alba de cusut data-n douazeci, foarte putini dintre voi merg prin ploaie zambind, macar vara, daca toamna-i prea rece, deprimanta si enervanta, foarte putini dintre voi se mai inghesuie in fata scenei la concerte ca sa-i vada pe oamenii aia si sa-i inhaleze sunet cu sunet, cuvant cu cuvant, miscare cu miscare, doar-doar i-or putea tine-n plamani cateva zile dupa. Foarte putini oameni zambesc cand intr-un bar intra un om frumos, de teama sa nu se holbeze prea mult si sa rada nu-stiu-cine de ei, foarte putini se uita la cladirile si-n gradinile pe langa care trec in drumul lor spre, foarte putini plang pentru ca-i doare un cantec pe care nu-l inteleg. Astea-s vise, de fapt.

Sa-ti imaginezi ca-ntr-un viitor apropiat vei avea tot ce-ti doresti in momentul asta nu-i vis, e marsavie ieftina si minte-ngusta. Nu mai stati toti cu visele-n gura toata ziua, ca multi dintre voi habar n-au ce-s alea. Visele stau in simturi, nu in cuvinte, cu-atat mai putin in dinti.

Si eu taceam mult cand eram tanara. Si stiu cum e sa n-ai cu cine vorbi. Si-mi vine sa-ti mangai ochii de lup singuratic si sa-ti spun cat de mult mi-ar placea sa te imblanzesc. Ca in „Micul print”.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 29 Aprilie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: