Fericirea nu-i deloc un lucru marunt, cum marunta nu e nici o viata, cu atat mai putin vreo moarte. „La muerte no es un asunto trivial”.

Eu, de exemplu, scriu mai urat decat tine, si nu mi-a trecut niciodata prin cap sa inlocuiesc o dedicatie de prima pagina de carte cu un titlu de film sovietic.

Fericirea e muncita de oameni si daruita altora. Fericirea nu-i un tort de ciocolata cumparat dintr-un hypermarket, fericirea-i o mana care taie capsuni in doua cu gandul la tine. O carte de colorat cu flori numai-numai pentru tine, creioane germane si 24 de lumanari, din care sa stingi numa’ 22. Si renuntarea la un antrenament de sabie.

Trei cuvinte despre Haruki Murakami schimbate cu aproape legendarul Gelu, care nu se mai poate concentra in literatura de luni bune, si salut zambitor pentru Vali, care are rabdare cand nu stii ce bere scotiana vrea Cristina. Fericirea-i raspandirea dulce a influentei si pasii mici pe care-i faci inspre „In orice seara te-ai duce, tot gasesti pe careva cu care sa bei o bere”.

Si solistul-violonist de la Ad Hoc, si vechile apucaturi de copila isterica.

Si-o noapte de sambata pe care-am inspirat-o pana in adancurile plamanilor, despre care n-am vorbit pentru c-am colorat, despre care-am vorbit, totusi, in afara, dar nu prea mult, cat sa nu supar.

Rome nu trebuie neaparat vazuti in concert, sunt foarte buni pentru casa, cafea si inserat, nisipurile Odessei si pietrele Kronstadt-ului nu se pot strecura in Control, n-au loc de miros, raceala si intuneric, numa’ o data, cat sa stii ca el chiar are vocea aia si chiar canta versurile alea, da’ mai mult nici ca-ti trebuie. Omu’ face arta inalta, fara picioare de care s-o legi de pamant.

Odata ce-am trecut de 23:00 si-am stiut ca nu mai e metrou care sa ma indeparteze, orele s-au scurs in aproape absoluta ne-simtire. A rasarit soarele pe langa mine, cu bancuri cu ardeleni, scurte filozofii, intrebari din ce in ce mai lipsite de sens inlocuite cu gesturi din ce in ce mai clare si priviri din ce in ce mai cotropitoare. Intocmai „cotropitoare”, ca hoardele de tatari. Nu stiu cine cat a stiut, eu mi-am trait minunile suspendata, ca de obicei. De duminica dimineata incoace mi le tot amintesc, in bucati decupate si nelegate, si de duminica dimineata tot traiesc cu stomacul in pioneze si inima rasucita. De explicat nu pot explica mai nimic, nici cum ne-am nimerit toti ascultatori de-asa muzici adanci, cum ne-am aratat toti, in acelasi timp, radacinile, de unde aveai tu atata hotarare si dupa ce regula iti creste tie atentia pentru mine direct proportional cu cantitatea de alcool care-ti incape in sange, cum am ajuns eu intre bratele tale si de ce te-ai chinuit tu atata sa ma faci sa dansez, mult zis dansez, tocmai pe cantecelul asta, „Pana cand nu te iubeam”, de ce-am tot soptit printre dinti „Cine iubeste si lasa” tot cu gandul la Carol II, desi atatia alti oameni iubesc si lasa de cand e tara asta intinsa pe fasia asta de pamant, de ce ti-e parul atat de viu si de ce semeni, de fapt, atat de putin cu Andrei, pe care l-am muncit, totusi, in atatia si-atatia ani, cum de esti tu atat de viu in lumea asta atat de moarta, cum te-ai nimerit tu in locul ala minunat si, mai rau, mai de necrezut si mai aproape de imposibil de inteles: eu? Eu prin ce sir nestapanit de minuni am ajuns acolo?

Fericirea e albastrul inchis al privirii tale atintit asupra mea, si sangele tau amestecat cu apa de Dunare, fum de tutun aromat, praf de Balcani si scantei de lama de sabie veche, si cercurile tale inchise, de indepartare-blandete-indrazneala, si viata ta veche, pe care-o aud povestita in urechea dreapta si pe care ma pregatesc s-o vanez cati ani m-o mai tine Domnul pe langa tine. Nu stiu sa-ti explic prea bine, dar ai sa vezi c-asa e, fericirea e un sir de minuni fotografiate si agatate pe-o sarma de rufe sub soare, ce nu e fericire e doar spatiu gol si pasaj inspre urmatoarea fotografie si n-ai nimic altceva de facut cu sarma asta decat s-o faci sa se-ndoaie sub greutatea lor, oricat de lunga ai vedea-o uneori.

Ma-nclin intru multumire in fata voastra, pentru toate zambetele inghesuite in ziua de ieri, si va-mpart bucati de voie buna, sa-ncepeti si voi primavara razand.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 26 Martie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: