Hai sa vorbim un lucrusor, scuuuurt, scurt, aci pe tarlaua noastra, nu in vazul lumii, ca lumea nu ne cunoaste si n-are cum sa-si doreasca sa afle parerea noastra. Cititi si domniile voastre articolul asta, da’ asa, in diagonala, ca nu-i mare realizare artistica, nici macar socio-economica, da’ zicem ca-i o situatie dintr-o viata, ca noi suntem oricum prosti si credem pe oricine scrie orice pe-un blog personal: articol.

„Iubi” exista, acu nici sa-ncepem sa ne dam cu fundu’ de pamant ca restu’ neamului muieresc. „Iubi” exista, vietuiesc printre noi, ne sunt colege, poate chiar prietene si nu stim deocamdata ca ele-s „Iubi”, poate fete dragi noua se vor transforma in „Iubi” peste 10 ani, cand au sa-mplineasca varsta de maritat, Doamne-iarta-ma, nu poti sa stii sigur prea multe lucruri in ziua de azi. Cert e ca „Iubi” exista, si e multe.

Da’ v-am mai zis, daca voi le luati, sa va spalati pe cap cu ele. Ca io una-s satula pana-n gat de baieti/barbati pe care-i cunosc frumosi si destepti si-i las tocma’ langa o „Iubi” d-asta, care le scoate cele mai intunecate si scarboase insusiri la frumoasa lumina, in vazul lumii, tocma’ buni sa-si verse ironia searbada si experientele amare de viata pe interneturi. Asta-i asa, un fel de problema de sanatate publica, barbati buni se duc pe apa sambetei in fiecare zi din cauza lui „Iubi”, aveti grija, „Iubi” e printre noi, vaneaza, musca, raneste. Da’ din nou, daca dupa prima „Iubi” o tineti tot asa, mama voastra la toti, adio intelegere si deschidere.

Acceptand ca sistemele de securitate au fost instalate strict pentru preventia furturilor. Si-acceptand ca toata treaba „Big Brother” s-o-ntamplat asa, dintr-o inertie vinovata, de „Stiiiiu ca n-ar trebui sa ma uit, da’ nu ma pot abtine”, c-altfel toata lumea implicata-i de-a dreptul stricata la cap si la inima si nu merita neam sa ne batem capu’, nici cu d-alde „Iubi”, da’ nici cu d-alde experimentele psihologice neautorizate si-ncalcarea standardelor minime de decenta si incredere. Ca de iubit s-o fi iubit-o, poate, oleaca, pe prima, da’ ii clar ca nu murea de dragu’ alora de dupa, daca le-a supus la asa tratament „Big Brother” din principiu.

Eu dau „publish”, da’ imi pare rau. Imi pare rau de astea 5 minute trecute, puteam sa-nchid ochii, s-ascult o piesa frumoasa de la Nightwish si sa ma hotarasc daca dau maine prin Fri Kultur sau nu.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 2 Februarie 2015.

2 răspunsuri to “”

  1. :)) cat de necaracteristica este postarea asta, dar m-o distrat. Eu maine in Fri n-ajung ca am stabilita o intalnire cu un prieten prin alta parte. Dar e foarte posibil sa te-mpiedici de Marius 🙂

    Apreciază

    • Am avut odata un cititor care mi-o zis ca-i place tocmai asta la mine: ca nu stie niciodata despre ce-o sa scriu. Cred ca ma duc sa ma-mpiedic de Marius, metaforic vorbind; am saptamani grele inainte, e nevoie.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: