Piesa asta, minunea.

Ma-ndragostisem initial de „Copenhague”, dar ea era intr-un context, legata de oameni, avea versuri care vorbeau simplu si despre mine, alta treaba, alte vremuri.

Asta cu mareea, cu ea nu stiu ce e. Imi tine stomacul in priza si-mi inchide plamanii. A fost Esperanza, mi-a tintuit in minte Mediterana pe care am vazut-o odata, Mediterana spaniola, nu celelalte, picioarele mele ingropate in nisip, imi tot ridica in gat un nod de asteptare, Dumnezeu stie ce-astept, da’ nu cred c-astept pentru mine, cred ca asteapta altcineva prin mine, si prin ei, un fel de „Ohne Dich” invers, lumina spaniola peste intunericul german, femeia care nu asteapta propriu-zis, doar urmareste cu gandul, camera din oglinda, apartament fara usi, cu ferestre inalte inspre mare, la etaje de deasupra tuturor, aer moale si cald de primavara galben-subtire, perdele de in, poate un castron de cirese nu prea coapte, si-o absenta inteleasa, profund inteleasa, impacata, linistita, blanda, si-o asteptare la fel de inteleasa, impacata, linistita si blanda, viata care se scurge inspre mare, ploaie improspatand apa statuta, nisip acoperind picioare, liniste de soare bland, de culoarea mierii, totul se leaga atat de bine in piesa asta care e si ea, ca atatea altele, despre nimic clar sau palpabil, doar despre mare si despre ce lasa ea in urma.

Piesa asta m-a scos din iarna. Sa mai luam o gura de cafea fierbinte.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 9 Ianuarie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: