Gand vechi: System of a Down devin mai buni pe masura ce imbatranim noi. Odata trecuti de nevoia animalica de-a sari-n sus, de-a ne izbi unii de altii si de-a da din cap diavoleste, pe masura ce ne-nghit din ce in ce mai multe sisteme si ni s-arata din ce in ce mai putine iesiri, cuvintele ascutite, strigatele, vocalele prelungite, repetitiile si sunetele din fundal se-aseaza linistit, curat si potrivit tocmai la locurile lor, tocmai ca sa ne scormoneasca mintile si, mai rau, constiintele, sa ne faca de rusine si sa ne indrepte spatele si venele. Suspendati in timp, acolo unde s-au oprit, ca vinurile in pivnita de castel parasit, System of a Down devin din ce in ce mai buni pe masura ce ne-apropiem de varsta si de traumele lor de-atunci. Aproape ca nu-mi mai trebuie reunire, aproape ca nu ne trebuie mai mult din ei. Aproape.

„Lonely Day” nu mai are azi nici tinta, nici utilitate. „The most loneliest day of my life” a fost, vreo patru ani de zile, ziua aia, in care s-a intamplat aia, de fapt ziua in care am vazut-o prima data pe Ilinca, in care-am varsat prima data lacrimi in public, fara sa le vada vreo fiinta omeneasca, numa’ un alb caine vagabond. Sigur a fost depasita, dar nu stiu cand. N-am mai tinut cont.

Nici de murit n-am cu cine muri, da’ nici nu-mi doresc. Vreau sa am cu cine trai; de murit, moare fiecare cu-ale lui.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 8 Ianuarie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: