Ma uit la Antena 3, unde niste oameni se joaca de-a procesul literar, niste oameni asa si-asa, majoritatea au minti in mai multe colturi decat am eu, desi au dublul inspre triplul varstei mele, da’ ma rog, nu-i important, atata vroiam sa va zic, pam-pam:

Din punctul meu de vedere, probabil ramas neverificat pana la sfarsit, daca nu mi-o scoate Dumnezeu in cale vreunul din participantii la proces si/sau la executare, din punctul meu de vedere i-am impuscat asa cum i-am impuscat, cu procesul stramb si vag, fara sa tinem cont ca-i ziua de Craciun, de dragul tuturor proceselor asemanatoare inspre identice pe care ei insisi le-au ordonat sau doar le-au lasat sa se intample, in 24 de ani, pe nu-stiu-cati kilometri patrati de tara si pe capetele sau spinarile zdrobite a nu stiu cator milioane de oameni. Meritau, dragii de ei, un proces identic cu cele facute, frumos si clar, de Securitate, in toti anii in care ne-au condus. (Ca n-o fi nimenea destul de tampit cat sa-mi spuna ca nu stiau nici de Securitate si de metodele ei de lucru, asa cum nu stiau de rafturile goale si de supraraportarile de productie.) I-am impuscat asa intru razbunarea tuturor oamenilor buni disparuti noaptea in intuneric si nemaiintorsi niciodata acasa, pentru toate zilele de Craciun in care copii si-au primit portocala fara speranta ca-si vor mai vedea vreodata tatal, pentru teama constanta de motor de Dacie oprita la poarta ta si de batai in usa la miezul noptii, pentru cultura romana fugita in valuri peste cortina, pentru femeile moarte pe mese de operatie dupa avorturile dragalase pe care-au „ales” sa si le provoace si pentru copiii abandonati in orfelinate pentru ca mamele lor au fost obligate sa-i nasca, pentru tacere, cenzura si studentii care picau anul daca participau curajos la festivalurile de umor studentesc, pentru craterele in civilizatie pe care, adevarat, ni le-au creat anii ’50, dar le-au adancit sarguincios ai lor ani. Pentru asta l-am impuscat si zau, am impresia ca nu ne pare rau deloc. Mie nu-mi.

Cine vrea sa numere bisericile daramate, cine vrea sa compare rafturile de azi cu cele de atunci, cine plange dupa sistemele de irigatii si dupa tancurile si cremele Nivea fabricate la Brasov, cine fluiera mereu acelasi cantecel obsedant, „Ce sa fac azi in magazinele pline daca n-am bani sa cumpar?!”, cine zice ca se tampise inspre batranete si ca nu mai stia ce face, toata lumea sa-si vada de treaba si sa planga inainte, nu-i putem opri, asta unica, mare si frumoasa bucurie ne-o dat Revolutia din ’89. Da’ sa nu stam in cumpana si sa ne-nvartim intr-un picior in jurul frazei „N-a avut parte de-un proces corect”, cand sarmanu’ popor roman mai avea numa’ un gram de resurse emotionale, si p-ala l-a folosit ca sa iasa-n strada si sa profite de sansa de-a scapa de napasta, cum ii natural, nu sa organizeze un proces corect pentru aceste doua minti blande si luminate, care-i adusesera atatea impliniri si realizari, mai ales in anii cei din urma.

Poate i-am impuscat instinctiv, ca animalele incoltite, paralizati fiind, pur si simplu, de teama ca daca raman ei in viata tarasc dupa ei si sistemul care ne-a sufocat, de parca al lor comunism se-ntretinea numai din energia trupurilor lor vii, ca un fel de demon care paraziteaza oameni ca sa traiasca. Chiar si-asa, aparent absurda, nu-i asta o teama de-nteles?

Am idei putine si fixe, iar asta se dovedeste-a fi chiar una bine fixata. Ma bucur sa stiu ca-s librariile pline de carti. Ma bucur c-am tinut in mana doua editii de „Mein Kampf” si-am si putut cumpara una. N-am facut-o, ca n-am vrut, dar am putut. Ma bucur ca oamenii scriu liber, chiar daca prost, chiar daca nepublicat, chiar daca mint pentru bani sau acopera mafioti. Ma bucur ca ne putem imbraca diferit si ca n-avem numere cusute pe maneca. Ma bucur de fiecare barbat cu pleata si barba pe care-l vad prin oras, ma bucur ca-i tigan, sau ungur, sau lipovean, ma bucur ca are servieta sau ghiozdan verde fosforescent. Ma bucur c-avem culori, diferente si idei, ca nu-mi zgarie creierul cuvantul „colaborator” si ca pot, daca am chef, sa citesc „Istoria miscarii legionare” si „Arhipelagul Gulag” in paralel.

Eu asa cred, ca i-au impuscat pentru cei 24 de ani de foame, intuneric, frig si teama. Mai ales pentru teama.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 30 Decembrie 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: