U u u opriti timpul si notati:

Am avut adineauri un moment minunat, moment d-ala in care piesa pe care o asculti la intamplare se potriveste cu un mail pe care-l citesti, de la un om bun si-apropiat caruia te tot tii sa-i spui cat iti place de el, da’ mereu te iei cu altele, sau ti-e rusine, sau n-ai cuvinte la indemana, sau n-apare in zilele in care-ti vine cel mai mult sa-i spui, da’ in momentul ala ti se potrivesc toate si spui si-ai impresia, Doamne, ca nu-i totul pierdut, ca sfarsitul nu-i aici, vorba piesei aleia ingrozitor de veche, ca minuni si lumini ti se intorc, sub foarte si uneori prea diverse forme, dai o carte sau o ciocolata si primesti o chitara, dar chitara ajunge sa-nsemne mult mai mult, nu pentru ca-i mai scumpa, ci pentru ca pur si simplu inseamna vedere, inseamna ca cineva a fost cat de cat atent la tine si te-a prins, mai mult sau mai putin din zbor, si-asta-i oricum mai frumos decat un zambet care nu mai vine pentru ca l-ai asteptat prea mult. Vezi? Nu stiu cum de inca uiti, gardurile trebuie sa aiba ochiuri largi, trebuie sa lase lumina sa se-imprastie in mii de directii si s-o absoarba indiferent de caile pe care ajunge la ele, fii lejer si alb ca zapada necalcata de picior de animal, ca zapada de pe campul gol si-ntins, ca zapada curata.

Fii zapada, pentru numele lui Dumnezeu.

Iarna asta, pe de alta parte, e despre razboi. Nu stiu cum si ce am reusit, o fi o forma de evadare, de negare sau de ocolire, dar iarna asta e, cu mici pauze, despre razboi. Nu despre lupta in sine, nu e razboi de independenta, razboi civil, lovitura de stat sau revolutie, e despre starea de asteptare dintre explozii. N-are obuze, suieraturi, senile de tancuri scrasnind pe asfalt, zumzet de AK-47 sau strigate de femei violate, are doar linistea asta nelinistitoare, suspendarea in inghet si mintea golita de foame, asteptare si oboseala. Iarna asta n-astept nici un fel de cadou, desi le-am ordonat minunat de clar pe lista, pentru ceilalti, n-astept nici o minune si nu mi se bucura plamanii cand ii inund cu aer inghetat si aspru, nu-mi mai seamana Dambovita cu Moscova, cu Volga sau cu Neva, ma-ntreaba oamenii ce vreau sa fac cand o sa fiu mare si eu nu mai stiu, le dau raspunsul din urma, dar acoperit de praf, n-astept nimic si nu ma bucura calatoria, nici vacanta, nici munca, nici notele, n-am planuri pentru dupa 1 ianuarie, ba chiar am impresia ca dupa 1 ianuarie nu va fi 2, va fi doar un 1 ianuarie intins la nesfarsit, pana la plictiseala; am impresia ca ne vom plictisi de-acest 1 ianuarie prelungit pana n-o sa-i mai zicem in nici un fel, nici „zi”, nici „viata”, nici „prezent”, n-o sa-i zicem nicicum si-o sa-l traim la-ntamplare, la nesfarsit. Iarna asta e despre foame veche, oboseala veche si asteptare veche, e despre neclintire, pacat tocit, sters, diluat, picaturi de sange disparute in ape inghetate, zapezi infinite si-absurditati lipsite de inaltimi. Iarna asta e plata, dreapta, intinsa, si, mai presus de orice, alba.

Mi-a scris Dina odata, cand am intrebat ce sa mai ascult, „Rome”. N-am crezut-o, ca de obicei, si i-am lasat pe ei sa ma traga de maneca, numa’ cand or simti ei nevoia. Nu mi-o trecut prin cap ca m-ar putea ineca, sau izola, sau bandaja, sau aduna, in halul sau ordinea asta. Dupa habar n-am cat timp, chiar n-am habar, mi-a fost imposibil sa-i monitorizez in vreun fel, nu stiu ce zi era cand am ascultat prima piesa, nu stiu care era prima piesa, nu stiu de ce s-a intamplat prima piesa, dar dupa acest habar-n-am-cat-timp a venit timpul sa scriu despre, iata-i, Rome. Habar n-am pentru cine canta Rome, pentru oricine, teoretic, practic pentru o magma absolut nedefinita de sange si oase, Rome is undeva deasupra etichetelor, tiparelor, „oamenii de genu’ asta asculta asta”, Rome is undeva deasupra oricarui fel de industrie muzicala, ai impresia ca-s produsul propriu al propriei tale minti, ai uneori impresia ca i-a creat creierul tau prin propriile lui retele neuronale, fara sa aiba de-a face cu tine, asa cum iti creeaza visele alea ciudate, pe care nu le intelegi deloc, impotriva lui Freud, pe care nu le tii minte legat si nu le poti povesti, dar care-ti lasa gusturi in gura si-n ochi, gusturi care ti se-aseaza pe piele pe urma, pe care le plimbi prin lume, ascunse ca pe niste arsuri vechi, ascunse nu pentru ca ti-e rusine cu ele, ci pentru ca nu poti sa explici cum le-ai capatat. Rome se asculta, cel putin pana la concert, cand esti singur in casa si s-a lasat intunericul afara, Rome intuneca toate celelalte ganduri ale tale si se pastreaza doar pe ei insisi, cand asculti Rome ti se taie o bucata din viata cu foarfeca si i se da foc, se lasa sa arda incet-incet, intr-un ritm care, din nou, parca n-are legatura cu exteriorul, Rome sunt atat de minunat de interiori ca n-ai loc de altceva cand ai pe ei, Rome iti paraziteaza existenta pe bucati, lucreaza independent de tine si-n acelasi timp numai cu tine, cu tine, acela pe care nu-l intrebi, pe care nu-l explici, pe care nu te taie nevoia de-a-l fragmenta, diseca si pricepe, Rome…sunt adanci. Si siguri. Rome sunt facuti din ganduri de condamnat pe viata la carcera, zvacniri, arsuri, briza, molecule de sentiment, baza bazei bazelor existentei. Eu ceva ca Rome n-am mai intalnit si nici n-am sa mai intalnesc, am stiut de la „Chronicles of Kronstadt”.

Altfel, habar n-am despre ce-i vorba in vreo piesa de-a lor. Soldati diversi, iubiri de-o clipa, cate-un val de mare neagra, impartasania bivolului, orhidei, valsuri, foc, rosu, negru, alb, moarte, zapezi, viori, dracu’ stie. Nici. O. Idee.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 15 Decembrie 2014.

Un răspuns to “”

  1. Am citit despre Rome. Eu, între timp, i-am pierdut. Acum i-am pus să cânte cu vinovăție și sper să-i găsesc. Îmi amintesc lucrurile despre care povestești tu aici.

    Nu cred că ne întâlnim întâmplător la concert și-mi pare rău. La vremea respectivă cred că va trebui să mă preocup cu o fată în vârstă de o săptămână, căreia cred că-i place Rome, dar nu cred că-i place să meargă în Control la o vârstă atât de puțin înaintată. O să cercetez, totuși.

    La tine pe blog ninge. Mă mulțumește aceasta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: